Dupa ce ati cumparat toate accesoriile necesare (cusca dormitor, cusca de transport, boluri pentru apa si mancare, ladita de nisip, jucarii etc), prioritatea este sa izolati casa si sa o transformati intr-un mediu propice cresterii dihorului. Dihorii sunt animale incredibil de curioase si vor vrea sa miroasa fiecare coltisor din casa. Tineti zonele periculoase inchise (debarale, subsoluri), astupati toate gaurile din casa, protejati ghivecele cu flori, nu lasati substante periculoase la indemana si ascundeti obiectele din burete sau cauciuc (sunt favoritele lor si cu siguranta vor mesteca putin din ele).
Necesar
- Recipiente pentru hrana si apa.
- Hrana (exemplificat mai jos ).
- Litiera (simpla sau acoperita).
- Asternut pentru litiera – este posibil sa fiti nevoiti sa incercati diferite tipuri de asternut pana gasiti unul satisfacator (atat pentru dumneavoastra, cat si pentru micul patruped). Exista granule din fibre vegetale, diverse tipuri de nisip sau argila ( care formeaza sau nu bulgari ) si silicati ( cu o capacitate foarte mare de absorbtie a lichidelor si mirosurilor neplacute). Noi recomandam folosirea peletelor de lemn sau a ziarelor ( nu emana praf care poate predispune dihorul la afectiuni respiratorii si nu exista riscul sa fie inghitit de micutul blanos).
- Lopatica pentru curatarea litierei.
- Culcus (dihorii prefera hamacele si cuburile in care dorm simtindu-se in siguranta).
- Jucarii – se vor evita jucariile care pot fi rupte si inghitite si cele cu elastic/ sfori.
- Cusca ( cu cat mai mare cu atat mai bine si cu bare dure si apropriate printre care dihorul nu
poate evada). - Timp – pentru socializare si joaca.
- Rabdare – daca nu stiti deja, o sa aflati de ce…..
In sfarsit, ati ajuns acasa! Orice schimbare de ambient este stresanta pentru animale, iar dihorul nu face exceptie. Daca decideti sa il tineti in cusca pe perioada in care nu il puteti supraveghea, cel mai bine este sa il plasati acolo in prima faza. Lasati-l sa inspecteze culcusul, hamacul, mancarea, apa si jucariile o perioada, dupa care plecati din camera aproximativ o ora, chiar daca cel mic pare foarte fericit si cu chef de joaca.
Mai tarziu, scoteti-l din cusca si lasati-l sa exploreze camera timp de 15-20 minute (nu a venit inca momentul pentru toata casa). In urmatoarele saptamani, mariti treptat spatiul. Dihorul are nevoie de mancare si apa la discretie, deoarece are un metabolism rapid si necesita hrana constanta. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, dihorul poate dezvolta probleme nutritionale, instabilitate metabolica si glicemie variabila. Majoritatea dihorilor folosesc ladita pentru necesitati in interiorul custii. Sunt animale extrem de curate si nu le place sa isi murdareasca asternuturile. Insa, daca dihorul este lasat liber prin casa, atunci ar fi bine sa va inarmati cu rabdare si sa aveti mai multe litiere la indemana. Dihorii isi fac nevoile imediat dupa trezire; va puteti folosi de acest lucru pentru a-l invata la ladita. Nu il pedepsiti daca a ratat totusi! Nu va sti de ce ati facut-o…
Alimentatia
Dihorii sunt CARNIVORI. In totalitate. De aceea, dieta lor trebuie sa contina DOAR proteine
animale. Mancarea procesata (mancarea uscata) contine un adaos de carbohidrati si fibre
care nu au ce cauta in dieta unui dihor. Sistemul lor digestiv este construit in asa fel incat
acestia pot (si trebuie!) sa consume orice parte din animalul-prada: carne, oase, organe,
grasime, absolut tot.
Dieta dihorilor trebuie sa fie bogata in proteine si grasimi. Dihorii isi iau energia din grasime
(20% din meniu)! Carbohidratii nu ofera niciun fel de aport de energie sau nutrienti.
Proteine
Proteinele trebuie obligatoriu sa fie de origine animala. Proteinele vegetale nu pot fi
absorbite suficient de corpul lor, si de aceea, apar efecte negative asupra organismului
(pietre la rinichi, blanita uscata, piele uscata, gastroenterita, etc.)
Carbohidrati
Nu trebuie sa existe in dieta lor. Absolut deloc. Efectul apare direct in pancreas, deoarece
pancreasul este stimulat in asa fel incat produce mai multa insulina, deoarece carbohidratii
se metabolizeaza in glucoza. Insulinomul – unul din cele mai frecvente cancere ale dihorilor
– tumori pancreatice care cauzeaza o supraproductie de insulina, ceea ce cauzeaza
hipoglicemie.
Simptomele: lipsa de energie, apetit, slabiciune pe picioarele din spate, scadere in greutate
si, mai tarziu, convulsii. Daca nu este tratata, duce la deces. Viata este semnificativ scurtata
si calitatea vietii redusa.
Fibre
Dihorii nu au nevoie de fibre. Nu le digera si nu le aduc niciun beneficiu. Rezultatul e
doar…diaree.
Recompense
90% (cel putin) din recompensele pentru dihori, chiar si mancarea uscata pentru dihori sunt
pe baza de cereale, zahar, fructe -> ZAHAR.
Recompense ideale – carne deshidratata, ulei de somon. Unii crescatori ofera si ulei de
masline sau cocos, eu nu, deoarece este de origine vegetala. In schimb, orice grasime
animala pura este un deliciu pentru ei. Oua crude, de asemenea.
Niciun fel de fructe sau legume nu trebuie sa fie date drept recompensa. Chiar daca
proprietarul considera ca ii ofera dihorului rar, la ocazii speciale, foarte usor poate deveni un
obicei nesanatos. Chiar si in doze foarte mici, se acumuleaza.
Atentie mare, cititi etichetele produselor.
Per total pe zi aproximativ 100-150 grame de carne/dihor mascul. O femela, cam jumatate +/-.
Atentie mare, cititi etichetele produselor.
Per total pe zi aproximativ 100-150 grame de carne/dihor mascul. O femela, cam jumatate +/-.
De ce musca un dihor?
Dihorii isi folosesc gura si in alte scopuri decat acela de a manca. Daca priviti cum se joaca
bebelusii, veti observa ca acestia se musca, isi mesteca urechile si se trag unul pe celalalt.
Dihorita mama isi foloseste gura pentru a pupa, curata si disciplina puiutii atunci cand e
nevoie.
Dintii sunt mecanismul primar de aparare. Un dihor va incerca mai intai sa fuga de atacator, apoi fie va tipa, fie isi va folosi glandele perianale, iar in cele din urma va musca! Chiar si cel mai bland dihor se intoarce sa va muste daca l-ati calcat pe labuta sau pe coada.
Dihorii ‘vorbesc’ cu noi folosindu-si gura, evident nu il felul in care suntem noi obisnuiti sa intelegem notiunea de comunicare. In locul unui limbaj auditiv, ei folosesc limbajul corporal. Un dihor musca din cauza durerii, dar poate musca si pentru a capata atentie. Cand sunteti ocupat si animalul vrea sa se joace, este foarte normal sa vina sa va muste de picioare. Este singura parte a corpului la care are acces.
Dar atunci cand musca agresiv, trebuie sa ne punem un semn de intrebare…
Pentru un dihor, o muscatura serioasa este ca si cum ar tipa la dumneavoastra. Orice i-ar trece prin cap in acel moment, cu siguranta este foarte puternic sau important pentru el.
Exista si posibilitatea sa ii fi recompensat chiar acest tip de comportament fara sa va fi dat seama. E o greseala frecventa, mai ales daca nu aveti experienta cu acest gen de animal.
Un dihor poate musca pentru simplul fapt ca NU a fost invatat sa nu muste! Probabil ca nu a fost manipulat cum trebuie de crescator sau in petshop. Un dihor speriat cu siguranta musca! Si, bineinteles, un dihor care a fost traumatizat, abuzat…
Dintii sunt mecanismul primar de aparare. Un dihor va incerca mai intai sa fuga de atacator, apoi fie va tipa, fie isi va folosi glandele perianale, iar in cele din urma va musca! Chiar si cel mai bland dihor se intoarce sa va muste daca l-ati calcat pe labuta sau pe coada.
Dihorii ‘vorbesc’ cu noi folosindu-si gura, evident nu il felul in care suntem noi obisnuiti sa intelegem notiunea de comunicare. In locul unui limbaj auditiv, ei folosesc limbajul corporal. Un dihor musca din cauza durerii, dar poate musca si pentru a capata atentie. Cand sunteti ocupat si animalul vrea sa se joace, este foarte normal sa vina sa va muste de picioare. Este singura parte a corpului la care are acces.
Dar atunci cand musca agresiv, trebuie sa ne punem un semn de intrebare…
Pentru un dihor, o muscatura serioasa este ca si cum ar tipa la dumneavoastra. Orice i-ar trece prin cap in acel moment, cu siguranta este foarte puternic sau important pentru el.
Exista si posibilitatea sa ii fi recompensat chiar acest tip de comportament fara sa va fi dat seama. E o greseala frecventa, mai ales daca nu aveti experienta cu acest gen de animal.
Un dihor poate musca pentru simplul fapt ca NU a fost invatat sa nu muste! Probabil ca nu a fost manipulat cum trebuie de crescator sau in petshop. Un dihor speriat cu siguranta musca! Si, bineinteles, un dihor care a fost traumatizat, abuzat…
Cand aveti un dihor muscacios, ar trebui sa va intrebati urmatoarele:
-
- in ce circumstante musca?
- musca atunci cand il iau in brate?
- musca atunci cand il tin in brate?
- musca atunci cand ne jucam?
- musca o anumita persoana sau pe toata lumea?
- musca o anumita parte a corpului: degete, maini sau picioare?
Raspunsul la aceste intrebari va va ajuta sa va dati seama de unde porneste problema.
Probabil ca dihorul nu este obisnuit sa fie luat in brate si se sperie. Sau poate e orb/surd si
trebuie sa va adulmece inainte de a fi ridicat in aer. Daca il mangaiati si vrea sa plece din
bratele dumneavoastra, atunci lasati-l sa plece daca va musca. Exact ca si copiii, dihorii
adopta un comportament neadecvat mult mai repid decat unul bun.
O greseala frecventa a noilor stapani este aceea de a se juca ‘dur’ cu micutul. La inceput e foarte cute sa vedeti un ghemotoc de blana incercand sa va apuce cu dintisorii, dar mai tarziu o sa va para foarte rau cand doua maxilare cu dinti ascutiti se vor infige in mana dumneavoastra!
Dihorii pot fi foarte sensibili la diferite mirosuri. Anumite parfumuri sau sapunuri pot sa atraga o muscatura chiar si de la cel mai calm dihor. Nicotina este in general provocatoare, pentru ca, dupa cum bine stim, mirosul ramane pe buze, degete etc. Desi unii dihori urasc mirosul de tabac, altii il iubesc! Cremele de maini sau de fata pot sa fie si ele iritante, desi multi dihori le iubesc si ling pielea dupa ce este aplicata o crema uleioasa si frumos mirositoare. Unii dihori reactioneaza agresiv la mirosul de alcool (inclusiv aftershave).
Se pare ca dihorii sunt irezistibil atrasi de picioare, mai ales cele mirositoare. Cu tot dresajul din lumea asta, cateodata nu se pot abtine sa nu muste picioarele, pentru ca in viziunea lor sunt facute sa fie roase!
Dihorul este pui sau adult? Este in mod normal calm si tacut sau agitat si vorbaret? Se joaca putin si apoi se duce la culcare sau e activ cu orele?
O greseala frecventa a noilor stapani este aceea de a se juca ‘dur’ cu micutul. La inceput e foarte cute sa vedeti un ghemotoc de blana incercand sa va apuce cu dintisorii, dar mai tarziu o sa va para foarte rau cand doua maxilare cu dinti ascutiti se vor infige in mana dumneavoastra!
Dihorii pot fi foarte sensibili la diferite mirosuri. Anumite parfumuri sau sapunuri pot sa atraga o muscatura chiar si de la cel mai calm dihor. Nicotina este in general provocatoare, pentru ca, dupa cum bine stim, mirosul ramane pe buze, degete etc. Desi unii dihori urasc mirosul de tabac, altii il iubesc! Cremele de maini sau de fata pot sa fie si ele iritante, desi multi dihori le iubesc si ling pielea dupa ce este aplicata o crema uleioasa si frumos mirositoare. Unii dihori reactioneaza agresiv la mirosul de alcool (inclusiv aftershave).
Se pare ca dihorii sunt irezistibil atrasi de picioare, mai ales cele mirositoare. Cu tot dresajul din lumea asta, cateodata nu se pot abtine sa nu muste picioarele, pentru ca in viziunea lor sunt facute sa fie roase!
Dihorul este pui sau adult? Este in mod normal calm si tacut sau agitat si vorbaret? Se joaca putin si apoi se duce la culcare sau e activ cu orele?
Dihorii bebe isi folosesc gura sa exploreze lumea. Si bebelusii au o perioada in cresterea lor
in care baga in gura tot ce prind. Puiutii in general nu sunt obisnuiti sa fie manipulati, dar
este posibil sa le iasa si dintii si de aceea musca. Daca aveti un dihor adult si bland care
incepe brusc sa muste, poate e cazul sa il duceti la veterinar pentru a determina daca este
vorba de vreo afectiune medicala. E posibil sa orbeasca, sa aiba vreo tumora sau o rana care
ii provoaca durere.
Dihorii uneori uita sa se comporte asa cum sunt invatati atunci cand sunt in frenezia jocului. Ca si oamenii, dihorii au grad de inteligenta diferit: unii stiu ca nu fac bine, dar sunt incapatanati si nu accepta sa fie ‘doborati’ usor, pe cand altii nu stiu mai mult decat atat. Sunt unii dihori care, din cand in cand, isi testeaza autoritatea: in mare parte a timpului sunt ok, dar cateodata mai musca. In acest caz, cel mai bine e sa acceptati aceste mici devieri si sa considerati ca e o parte din farmecul lor.
Daca singurul moment in care interactionati cu dihorul este atunci cand face o nazbatie, atunci fiti sigur ca doar ce l-ati invatat sa se comporte neadecvat, pentru ca astfel primeste ceea ce isi doreste. Recompensati comportamentul frumos, nu cel urat.
Copiii ar trebui obisnuiti cu dihorii cu atentie maxima. O combinatie intre un copil agitat si activ si un dihor la fel de agitat si activ este una nefericita. Sunt copii calmi care se comporta foarte frumos cu animalele. Parintii trebuie sa fie foarte precauti si siguri ca cei mici sunt capabili sa interactioneze corect cu un astfel de animal de companie. Copilul trebuie invatat cum sa se poarte cu un dihor, trebuie supravegheat sau restrictionat chiar, pentru ca nimeni sa nu fie ranit.
Un alt motiv pentru care dihorii musca este acela ca stau inchisi in cusca pentru o perioada prea lunga de timp. Dihorii sunt animale active, inteligente de la natura si invatate de-a lungul timpului de catre oameni sa investigheze, sa caute si sa vaneze. De ce sa ii privam de acest lucru si sa avem niste animale frustrate si nervoase? Daca am inchide un copil intr-un dulap sau am lasa un caine intr-o cusca de transport 24 de ore, ni s-ar parea inuman. Atunci de ce sa nu gandim la fel si in cazul unor animale mai mici? Nu este la fel de crud? Intotdeauna vom recomanda ca dihorul sa fie lasat liber cat se poate de mult! Un dihor tanar si activ este predispus la probleme comportamentale daca sta inchis si plictisit intr-o cusca (jucariile in cusca nu sunt de ajuns!).
Un dihor care realizeaza ca mana dumneavoastra il aseaza in cusca pe care o uraste, acesta o va uri! Muscatul i se pare o reactie normala si de bun simt in acest caz.
Ok, dupa ce am trecut in revista toate situatiile, sper ca v-ati dat seama care este problema dihorului dumneavoastra. Daca va asteptati sa auziti o metoda prin care sa il dezvatati de muscat, aflati ca tocmai ati facut-o! Sunt multe metode si oameni care sunt gata sa va impartaseasca opiniile lor. Trebuie sa o gasiti singur insa pe cea adecvata animalului dumneavoastra. Nu puteti sa opriti un dihor din muscat agresandu-l, deci in niciun caz nu recomandam acest lucru.
Incercati sa rezolvati acest puzzle si sa aflati motivul pentru care musca. Dupa aceea, acest tip de comportament va disparea ca prin farmec. Multa bafta!
Dihorii uneori uita sa se comporte asa cum sunt invatati atunci cand sunt in frenezia jocului. Ca si oamenii, dihorii au grad de inteligenta diferit: unii stiu ca nu fac bine, dar sunt incapatanati si nu accepta sa fie ‘doborati’ usor, pe cand altii nu stiu mai mult decat atat. Sunt unii dihori care, din cand in cand, isi testeaza autoritatea: in mare parte a timpului sunt ok, dar cateodata mai musca. In acest caz, cel mai bine e sa acceptati aceste mici devieri si sa considerati ca e o parte din farmecul lor.
Daca singurul moment in care interactionati cu dihorul este atunci cand face o nazbatie, atunci fiti sigur ca doar ce l-ati invatat sa se comporte neadecvat, pentru ca astfel primeste ceea ce isi doreste. Recompensati comportamentul frumos, nu cel urat.
Copiii ar trebui obisnuiti cu dihorii cu atentie maxima. O combinatie intre un copil agitat si activ si un dihor la fel de agitat si activ este una nefericita. Sunt copii calmi care se comporta foarte frumos cu animalele. Parintii trebuie sa fie foarte precauti si siguri ca cei mici sunt capabili sa interactioneze corect cu un astfel de animal de companie. Copilul trebuie invatat cum sa se poarte cu un dihor, trebuie supravegheat sau restrictionat chiar, pentru ca nimeni sa nu fie ranit.
Un alt motiv pentru care dihorii musca este acela ca stau inchisi in cusca pentru o perioada prea lunga de timp. Dihorii sunt animale active, inteligente de la natura si invatate de-a lungul timpului de catre oameni sa investigheze, sa caute si sa vaneze. De ce sa ii privam de acest lucru si sa avem niste animale frustrate si nervoase? Daca am inchide un copil intr-un dulap sau am lasa un caine intr-o cusca de transport 24 de ore, ni s-ar parea inuman. Atunci de ce sa nu gandim la fel si in cazul unor animale mai mici? Nu este la fel de crud? Intotdeauna vom recomanda ca dihorul sa fie lasat liber cat se poate de mult! Un dihor tanar si activ este predispus la probleme comportamentale daca sta inchis si plictisit intr-o cusca (jucariile in cusca nu sunt de ajuns!).
Un dihor care realizeaza ca mana dumneavoastra il aseaza in cusca pe care o uraste, acesta o va uri! Muscatul i se pare o reactie normala si de bun simt in acest caz.
Ok, dupa ce am trecut in revista toate situatiile, sper ca v-ati dat seama care este problema dihorului dumneavoastra. Daca va asteptati sa auziti o metoda prin care sa il dezvatati de muscat, aflati ca tocmai ati facut-o! Sunt multe metode si oameni care sunt gata sa va impartaseasca opiniile lor. Trebuie sa o gasiti singur insa pe cea adecvata animalului dumneavoastra. Nu puteti sa opriti un dihor din muscat agresandu-l, deci in niciun caz nu recomandam acest lucru.
Incercati sa rezolvati acest puzzle si sa aflati motivul pentru care musca. Dupa aceea, acest tip de comportament va disparea ca prin farmec. Multa bafta!
Sensibilitatea la lumina
Dihorii sunt animale crepusculare, active in general dimineata si la lasarea serii. In salbaticie,
dihorii stau pe timpul zilei ascunsi in vizuine, departe de caldura si lumina solara. Pentru
animalul nostru de companie, lucrurile stau putin diferit. Majoritatea stapanilor isi tin dihorii
in camere luminoase ziua, iar seara ii supun luminii artificiale din casa.
S-a demonstrat ca expunerea la lumina (naturala sau artificiala) si sterilizarea prematura determina aparitia hiperadrenocorticismului, o boala foarte des intalnita la dihori si potential fatala daca nu este abordata la timp. In USA, dihorul este sterilizat la varsta de 6 saptamani, lucru care afecteaza balanta hormonala in organismul animalului. Din acest motiv, hiperadrenocorticismul apare mult mai frecvent in cazul dihorilor americani decat in cazul celor europeni (in multe state din cauza legislatiei care obliga pet-shop-urile sa ii vanda deja sterilizati).
Lumina excesiva cauzeaza o activitate excesiva a glandelor suprarenale (hiperplazie). Daca nu se intervine asupra expunerii in mediul respectiv, hiperplazia degenereaza in adrenocorticism si chiar cancer. Cu siguranta sunt si alti factori necunoscuti in aceasta ecuatie, insa se pare ca lumina este cel mai important dintre ei.
Stiu ca este nu se exista o solutie usoara pentru aceasta problema, insa este bine sa stim acest aspect si sa incercam sa imbunatatim calitatea vietii animalului nostru. Exista stapani care limiteaza expunerea la lumina artificiala noaptea, tinandu-i in camere intunecate. Astfel se respecta ciclul zi-noapte care este atat de important pentru animalutele noastre.
S-a demonstrat ca expunerea la lumina (naturala sau artificiala) si sterilizarea prematura determina aparitia hiperadrenocorticismului, o boala foarte des intalnita la dihori si potential fatala daca nu este abordata la timp. In USA, dihorul este sterilizat la varsta de 6 saptamani, lucru care afecteaza balanta hormonala in organismul animalului. Din acest motiv, hiperadrenocorticismul apare mult mai frecvent in cazul dihorilor americani decat in cazul celor europeni (in multe state din cauza legislatiei care obliga pet-shop-urile sa ii vanda deja sterilizati).
Lumina excesiva cauzeaza o activitate excesiva a glandelor suprarenale (hiperplazie). Daca nu se intervine asupra expunerii in mediul respectiv, hiperplazia degenereaza in adrenocorticism si chiar cancer. Cu siguranta sunt si alti factori necunoscuti in aceasta ecuatie, insa se pare ca lumina este cel mai important dintre ei.
Stiu ca este nu se exista o solutie usoara pentru aceasta problema, insa este bine sa stim acest aspect si sa incercam sa imbunatatim calitatea vietii animalului nostru. Exista stapani care limiteaza expunerea la lumina artificiala noaptea, tinandu-i in camere intunecate. Astfel se respecta ciclul zi-noapte care este atat de important pentru animalutele noastre.
Sterilizarea dihorilor
Sterilizarea dihorilor este un subiect intens dezbatut atunci cand vine vorba despre
sanatatea dihorilor. Pentru a intelege mai bine subiectul, este necesar ca proprietarul de
dihor sa fie informat despre ciclul sexual al dihorilor in primul rand.
Dihorii ajung la maturitatea sexuala in jurul varstei de 4-6 luni, ciclul sexual fiind influentat de catre ritmul circadian. In conditii de lumina exclusiv naturala, dihoritele intra in calduri in perioada Martie-Aprilie, ramanand in perioada de estru pentru o perioada variabila de tip (20-25 de saptamani ) pana in Iulie – Septembrie. Ovulatia are loc exclusiv in timpul montei, rareori avand loc altfel. In cazul dihorilor crescuti in casa, aceste date se modifica sub influenta perioadei zilnice de lumina la care sunt expusi, astfel ca perioadele de calduri pot aparea oarecum haotic.
Astfel avem de a face cu o particularitate a biologiei dihorilor de care este foarte important sa se tina seama. Femelele necastrate, o data intrate in calduri nu vor putea ovula pana in momentul in care sunt montate de catre un mascul. Fara a fi indusa ovulatia, femela se va afla in fata unui adevarat “asediu” continuu hormonal, care in timp nu va face altceva decat sa intoxice dihorita si sa provoace o anemie datorata supresiei maduvei osoase hematogene de catre excesul de hormoni estrogeni, afectiune ce este considerata drept urgenta medicala, necesitand transfuzie sangvina si castrare de urgenta.
Dihorii ajung la maturitatea sexuala in jurul varstei de 4-6 luni, ciclul sexual fiind influentat de catre ritmul circadian. In conditii de lumina exclusiv naturala, dihoritele intra in calduri in perioada Martie-Aprilie, ramanand in perioada de estru pentru o perioada variabila de tip (20-25 de saptamani ) pana in Iulie – Septembrie. Ovulatia are loc exclusiv in timpul montei, rareori avand loc altfel. In cazul dihorilor crescuti in casa, aceste date se modifica sub influenta perioadei zilnice de lumina la care sunt expusi, astfel ca perioadele de calduri pot aparea oarecum haotic.
Astfel avem de a face cu o particularitate a biologiei dihorilor de care este foarte important sa se tina seama. Femelele necastrate, o data intrate in calduri nu vor putea ovula pana in momentul in care sunt montate de catre un mascul. Fara a fi indusa ovulatia, femela se va afla in fata unui adevarat “asediu” continuu hormonal, care in timp nu va face altceva decat sa intoxice dihorita si sa provoace o anemie datorata supresiei maduvei osoase hematogene de catre excesul de hormoni estrogeni, afectiune ce este considerata drept urgenta medicala, necesitand transfuzie sangvina si castrare de urgenta.
Cum prevenim acest lucru in cazul dihoritelor ?
Sunt trei metode posibile : imperecherea cu un mascul vasectomizat care nu va rezulta in
producerea de embrioni ( lucru cam greu de realizat deoarece majoritatea proprietarilor de
masculi nu suporta mirosul pregnant de dihor in perioada de rut ), sterilizarea chirurgicala si
sterilizarea chimica.
Ultimile studii din domeniu au aratat ca sterilizarea chimica prin implant hormonal prezinta avantajul fata de sterilizarea chirurgicala clasica prin faptul ca nu predispune dihorul la aparitia hiperadrenocorticismului ( boala ce afecteaza glandele suprarenale ale dihorilor, foarte frecventa). Dezavantajul consta in necesitatea implantarii periodice, implantul avand efect minim 1 an, existand cazuri in care un singur implant a fost valabil si 5 ani.
In cazul masculilor, nu exista recomandare medicala pentru care sa fie realizata sterilizarea, insa mirosul pregnant de mosc din perioada de rut convinge majoritatea proprietarilor de masculi sa isi sterilizeze micul companion. Si in cazul masculilor exista varianta de sterilizare chimica si sterilizare chirurgicala.
Ultimile studii din domeniu au aratat ca sterilizarea chimica prin implant hormonal prezinta avantajul fata de sterilizarea chirurgicala clasica prin faptul ca nu predispune dihorul la aparitia hiperadrenocorticismului ( boala ce afecteaza glandele suprarenale ale dihorilor, foarte frecventa). Dezavantajul consta in necesitatea implantarii periodice, implantul avand efect minim 1 an, existand cazuri in care un singur implant a fost valabil si 5 ani.
In cazul masculilor, nu exista recomandare medicala pentru care sa fie realizata sterilizarea, insa mirosul pregnant de mosc din perioada de rut convinge majoritatea proprietarilor de masculi sa isi sterilizeze micul companion. Si in cazul masculilor exista varianta de sterilizare chimica si sterilizare chirurgicala.
Cum prevenim acest lucru in cazul dihoritelor ?
In ultima vreme au existat din ce in ce mai multe cazuri de proprietari care au optat pentru extirparea glandelor perianale pentru a preveni vidarea acestora de catre dihor in momentele in care acesta se simte amenintat sau ii este frica, acestea emanand un miros usor intepator.
Hiperadrenocorticismul si implantul GnRH la dihori
Corpul mamiferelor produce steroizi naturali care sunt esentiali pentru functionarea corecta
a organismului. Acesti steroizi se impart in doua grupe:
- androgenii, secretati de testicule si ovare, cum ar fi estrogenul, progesteronul si testosteronul. Androgenii sunt importanti pentru dezvoltarea sexuala si reproducere;
- corticosteroizii, produsi de cortexul suprarenal. Principalii steroizi suprarenali sunt cortizolul si aldosteronul. Acestia sunt importanti pentru un metabolism sanatos.
S-a descoperit ca suprarenalele produc si ele androgeni, desi in cantitati mici, iar productia
de androgeni poate continua si dupa ce animalul este sterilizat, insa nu are relevanta pentru
ca animalul nu mai este capabil sa se reproduca. Cu toate acestea, in cazul de boala a
glandelor suprarenale la dihorii tinuti ca animale de companie (hiperadrenocorticism),
glandele suprarenale incep sa produca androgeni in cantitati mai mari decat ar trebui. Nu se
stie exact care sunt motivele pentru care suprarenalele devin superactive – este posibil sa
fie contributia mai multor factori. Se stie insa ca, in conditii normale, glandele suprarenale
sunt controlate de glanda pituitara, ca parte importanta din sistemul endocrin denumit “Axa
HPA”.
Axa HPA
Glandele suprarenale sunt localizate deasupra rinichilor si sunt sub controlul chimic al gladei
pituitare, aflata la baza creierului. In schimb, glanda pituitara se afla sub controlul direct al
hipotalamusului.
Hipotalamusul elibereaza GhRH (gonadotropina) care merge direct in glanda pituitara. GnRH este eliberat in flux discret si scurt, nu continuu. Ca raspuns, pituitara este stimulata si produce proprii sai hormoni, care sunt denumiti hormonul de stimulare foliculara (FSH) si hormonul luteinizat (LH). Acesti hormoni circula prin sange pana la gonade si stimuleaza cresterea si maturizarea spermei sau ovulului.
Din moment ce suprarenalele produc, desi limitat, androgeni, acestea vor raspunde similar la eliberarea de LH si FSH, marind productia de androgen.
Problema aparitiei acestei boli la dihori se pune atunci cand o mica parte din glandele suprarenale, denumita zona reticularis, incepe sa produca si sa elibereze steroizi in corp. Cea mai corecta metoda de corectie este indepartarea glandei afectate. Partea negativa a acestei interventii este faptul ca organismul este privat in acelasi timp de alti hormoni pe care suprarenalele ii produc, adica cortizolul, aldosteronul si adrenalina. Daca ambele glande trebuie indepartate, abilitatea dihorului de a-si produce hormonii necesari este complet diminuata.
Terapia de inlocuire a hormonilor este necesara pentru recuperarea animalului.
Suprelorinul este o versiune sintetica a GnRH. Este mult mai stabil decat hormonul natural si se degradeaza mai lent in corp. Glanda pituitara se desensibilizeaza si inceteaza productia de LH si FSH. Fara acesti hormoni, glandele suprarenale nu mai produc androgeni, iar dihorul se face bine.
Implantul cu suprelorin este considerat un miracol din acest punct de vedere si am vazut foarte multe cazuri tratate. Timpul de impact este insa diferit: daca la unii dihori, efectele au fost aproape imediate si blanita s-a regenerat complet, in alte cazuri a fost nevoie de 3 luni pentru ca semnele clinice ale bolii sa dispara.
Exista si cazuri in care dihorul sa nu raspunda la tratament, atunci cand glandele suprarenale sunt atat de afectate incat zona reticularis produce androgeni independent de reglarea fluxului de FSH si LH. Daca se intampla asta, suprarenalele produc androgeni chiar si dupa implantul cu suprelorin, insa proprietarul poate incerca alte optiuni, cum ar fi implantul cu Ferretonin (pe baza de melatonina) sau tratamentul cu Lupron. In SUA se recomanda implantarea cu Suprelorin si Ferretonin concomitent, pentru rezultate optime.
Aceasta terapie se face pe parcursul intregii vieti si fiecare implant in parte are utilizare si perioada in care este activ diferita. In SUA, acest implant se face preventiv dupa ce animalul a fost sterilizat.
Hipotalamusul elibereaza GhRH (gonadotropina) care merge direct in glanda pituitara. GnRH este eliberat in flux discret si scurt, nu continuu. Ca raspuns, pituitara este stimulata si produce proprii sai hormoni, care sunt denumiti hormonul de stimulare foliculara (FSH) si hormonul luteinizat (LH). Acesti hormoni circula prin sange pana la gonade si stimuleaza cresterea si maturizarea spermei sau ovulului.
Din moment ce suprarenalele produc, desi limitat, androgeni, acestea vor raspunde similar la eliberarea de LH si FSH, marind productia de androgen.
Problema aparitiei acestei boli la dihori se pune atunci cand o mica parte din glandele suprarenale, denumita zona reticularis, incepe sa produca si sa elibereze steroizi in corp. Cea mai corecta metoda de corectie este indepartarea glandei afectate. Partea negativa a acestei interventii este faptul ca organismul este privat in acelasi timp de alti hormoni pe care suprarenalele ii produc, adica cortizolul, aldosteronul si adrenalina. Daca ambele glande trebuie indepartate, abilitatea dihorului de a-si produce hormonii necesari este complet diminuata.
Terapia de inlocuire a hormonilor este necesara pentru recuperarea animalului.
Suprelorinul este o versiune sintetica a GnRH. Este mult mai stabil decat hormonul natural si se degradeaza mai lent in corp. Glanda pituitara se desensibilizeaza si inceteaza productia de LH si FSH. Fara acesti hormoni, glandele suprarenale nu mai produc androgeni, iar dihorul se face bine.
Implantul cu suprelorin este considerat un miracol din acest punct de vedere si am vazut foarte multe cazuri tratate. Timpul de impact este insa diferit: daca la unii dihori, efectele au fost aproape imediate si blanita s-a regenerat complet, in alte cazuri a fost nevoie de 3 luni pentru ca semnele clinice ale bolii sa dispara.
Exista si cazuri in care dihorul sa nu raspunda la tratament, atunci cand glandele suprarenale sunt atat de afectate incat zona reticularis produce androgeni independent de reglarea fluxului de FSH si LH. Daca se intampla asta, suprarenalele produc androgeni chiar si dupa implantul cu suprelorin, insa proprietarul poate incerca alte optiuni, cum ar fi implantul cu Ferretonin (pe baza de melatonina) sau tratamentul cu Lupron. In SUA se recomanda implantarea cu Suprelorin si Ferretonin concomitent, pentru rezultate optime.
Aceasta terapie se face pe parcursul intregii vieti si fiecare implant in parte are utilizare si perioada in care este activ diferita. In SUA, acest implant se face preventiv dupa ce animalul a fost sterilizat.
Just remember that responsible pet ownership starts with regular visits to the veterinarian. Given their shorter-than-human lifespan, your pet should be getting a checkup at least once a year.
Soon after welcoming your new pet into home, schedule an immunization appointment. Talk to your vet regarding details.