pets - Exotic Vet

Etichetă: pets

august 14, 2024

Informatii cu privire la interventiile chirurgicale la rozatoare

Acest ghid are ca scop sa vina in ajutorul proprietariilor de iepuri si alte rozatoare (Porcusori de Guineea, Chinchille, Veverite Degu, etc.) in cazul in care companionul lor va necesita o interventie chirurgicala de orice natura.

In cadrul clinicii noastre, de-a lungul anilor in urma experientei acumulate de catre personalul nostru in tratarea animalelor exotice si a nenumaratelor cursuri de perfectionare si schimburi de experienta efectuate in domeniu, s-a stabilit un protocol clar cu privire la orice interventie chirurgicala pentru a veni in ajutorul blanosilor nostrii si pentru a incerca sa facem aceste proceduri cat mai sigure posibil pentru ei.

Absolut orice interventie chirurgicala va fi precedata inaintea programarii acesteia de o consultatie efectuata de medicul chirurg in care acesta va va explica in ce consta procedura chirurgicala, ce protocol post-operator va urma animalul dumneavoastra, care sunt avantajele si dezavantajele procedurii chirurgicale, ce va trebui dumneavoastra sa faceti dupa interventia chirurgicala si care este media de recuperare a animalului dupa o astfel de interventie.

In ziua interventiei chirurgicale, animalul va fi adus in cadrul clinicii in intervalul orar 09:15 – 10:30 unde va ramane internat peste zi. Ideal este ca animalul sa fie adus intr-o cusca de transport, pe fundul careia sa fie un asternut curat si usor de schimbat ( ex. Pet Pad , Aleza , Prosop, Fleece ), in niciun caz asternuturi ce se pot imprastia sau lipi de plaga ( precum peletele sau talasul ), cat si sa aibe atasat la cusca un recipient cu apa si unul cu mancare.

Iepurii si rozatoarele datorita inabilitatii fiziologice de a vomita, nu necesita post inaintea anesteziilor, fiind chiar recomandat ca acestia sa primeasca mancare si apa pana inainte sa intre in sala de chirurgie.

Dupa internarea in clinica, animalutului dumneavoastra ii se va monta un cateter intravenos (o branula la nivelul urechii la iepure si la nivelul membrului la alte rozatoare) pentru a facilita administrarea de fluide si medicamente si i se va recolta sange pentru efectuarea analizelor minime bligatorii inaintea oricarei interventii chirurgicale (glicemie, proteine totale, enzime hepatice si renale).

In urma rezultatelor analizelor de sange si a unui nou consult efectuat de catre medicul anestezist (in care animalul va fi cantarit, i se va lua temperatura corporala si tensiune arteriala, va fi ascultat cardio-pulmonar si ii vor fi evaluate functiile vitale) se va stabili daca animalul dumneavoastra este apt pentru a fi supus unei anestezii generale.

Riscul anestezic de deces in cazul animalelor sanatoase este considerat de 1% in cazul iepurilor, 2,3% in cazul Porcusorilor de Guineea , 3% in cazul Chinchilelor , 3,5% in cazul Veveritelor Degu si pana in 4-5% pentru restul rozatoarelor.

Dupa primirea undei verzi din partea medicului anestezist, animalutului ii va fi administrat o combinatie de sedative si analgezice injectabile care vor permite intubarea acestuia si conectarea la aparatul de anestezie inhalatorie, urmand ca acesta sa fie monitorizat pe tot parcursul anesteziei si interventiei chirurgicale.

Animalul va fi tuns la piele pe suprafata de corp unde va urma sa aibe loc interventia chirurgicala si dezinfectat riguros cu substante ce pot modifica culoarea pielii in acea zona pentru cateva zile.

In urma interventiei chirurgicale, animalutul dumneavoastra va ramane sub observatie pana la ora 20:00-20:30 pentru a ne asigura ca acesta se trezeste corespunzator din anestezie si nu apar alte complicatii in acest proces.

Din prima seara de cand ajunge acasa, este ideal ca animalul sa inceapa sa manance singur cat mai repede, iar daca acesta refuza sa faca acest lucru, va fi hranit fortat cu inlocuit

Echipa Exotic Vet Center va multumeste pentru increderea acordata !

LEARN MORE

august 14, 2024

adminFOOD

Dieta unui iepure sanatos

Iepurii sunt animale exclusiv ierbivore, in natura, dieta lor este compusa in principal de iarba, desi pot manca si o gama de alte vegetale incluzand frunze, ramuri si scoarta de copac. Toate aceste tipuri de mancare au un lucru in comun: au un nivel crescut de fibre, insa un nivel scazut de nutrient. Pentru a se adapta acestui mod de hranire, iepurii au evoluat un sistem digestiv specializat care poate procesa fibrele vegetale si sa extraga nutrienti aditionali din acestea ( lucru pe care majoritatea animalelor, inclusiv oamenii, nu il pot face)

Sistemul digestiv specializat al iepurelui dumneavoastra necesita ca acesta sa fie hranit cu combinatia corecta de mancaruri pentru a pastra starea de sanatate a iepurelui si functionalitatea sistemului digestiv al acestuia.

Aproximativ 80% din dieta iepurilor trebuie sa fie compusa din iarba sau fan ( iarba uscata). Restul dietei este compusa dintr-o combinatie de mancaruri proaspete ( ex. Legume sau plante) si hrana uscata comerciala (ex. Pelete ).

O dieta echilibrata trebuie sa contina cantitatea corecta de mancaruri pentru a mentine in stare de functiune normala procesul digestiv al iepurelui si pentru a ii oferi toti nutrientii de care are nevoie pentru a fi sanatos. Cel mai bun mod pentru a obtine acest lucru, ar fi sa imitam pe cat de mult posibil dieta iepurilor salbatici. Insa, acest lucru este dificil pentru marea majoritate a proprietarilor de iepuri datorita imposibilitatii de a avea o sursa continua de componente ale dietei iepurilor salbatici, asa ca substituentii pentru aceastea sunt necesari.

In salbaticie, un procent mare din dieta iepurilor este compusa dintr-un mix de ierburi. Acestea aduc un aport insemnat de fibre necesare pentru a ajuta hrana sa parcurga sistemul digestiv si sa toceasca dintii, oferind in acelas timp nutrientii necesari. In cazul iepurilor de companie, acest procent de dieta este cel mai adesea suplimentat sau inlocuit cu fan ( iarburi uscate).

Restul dietei iepurilor salbatici este compusa dintr-o combinatie de vegetale, in mare parte frunze dar si ramuri si ocazional fructe sau grane. Consumand o varietate de plante, acestia obtin necesarul de vitamine si minerale. Multi proprietari de iepuri ii hranesc ocazional cu plante salbatice, precum papadia, insa plantele cultivate precum fructele si legumele consumate de oameni reprezinta o alternativa viabila. De asemenea o fractiune din dieta iepurilor salbatici poate fi inlocuita sau suplimentata cu hrana uscata comerciala. Poate fi destul de complicat sa fie imitata varietatea de plante la care un iepure salbatic are acces, asa ca hranirea iepurilor domestici cu o portie mica de hrana uscata sub forma de pelete actioneaza ca o sursa de rezerva de nutrienti si vitamine pentru a asigura o dieta completa.

Iarba sau fanul pentru iepurii domestici

Componenta principala a dietei unui iepure ar trebui sa fie iarba proaspata sau fanul ( iarba uscata). Continutul acesteia crescut in fibre este unicul si cel mai important lucru in mentinerea sanatatii dentare si intestinale a iepurelui. Fara fibre, sistemul digestiv al iepurelui nu poate avansa bolul alimentar prin intestinele acestuia, iar dintii iepurelui, care au o crestere continua, nu se vor toci suficient si vor provoca probleme de santate datorita durerii si incapacitatii iepurelui de a se mai alimenta in continuare.

Iarba
Iarba este cel mai natural aliment pe care iepurele il poate manca. Modalitatea ideala de crestere a unui iepure de companie ar fi intr-un tarc inchis pe iarba care sa ii permita acestuia sa se miste continuu si sa aibe iarba la discretie, insa acest lucru nu este intotdeauna si cel mai practic mod de crestere pentru proprietar. Daca iepurele dumneavoastra nu are acces permanent la iarba, puteti simula acest lucru prin plantarea acesteia intr-un ghiveci sau ladita. Puteti de asemenea sa taiati iarba pentru iepure si sa o imprastiati prin cusca acestuia. Daca folositi ultima metoda enuntata, folositi foarfeci pentru a taia iarba si nu aparate de tuns iarba care datorita miscarilor acestora strivesc iarba, ceea ce o face sa fermenteze si posibil sa provoace probleme gastrointestinale iepurasului.

Daca iepurele nu este obisnuit sa consume iarba proaspata, introduceti-o treptat in dieta acestuia pentru a se obisnui cu noul aliment si sa nu provoace dereglari gastrointestinale, inainte de a ii lasa iarba la discretie.

Fanul din iarba
Datorita cantitatilor mari de iarba pe care trebuie sa le manance un iepure zilnic, rar este posibil sa avem o sursa suficienta de iarba proaspata pentru a satisface nevoile fiziologice ale iepurelui. Solutia consta in suplimentarea sau substituirea ierbii proaspete cu fanul, care este mai usor de procurat si de pastrat perioade mai lungi de timp. Fanul nu este altceva decat iarba taiata si lasata la uscat, avand aceleasi beneficii digestive si nutritionale ca si iarba proaspata.

Sunt disponibile diferite tipuri de fan; printre cele mai populare se numara : meadow ( fan de pajiste), timothy ( fan de timoftica ), orchard grass ( fan de golomat ). Oricare din aceste tipuri de fan poate fi folosit cu succes ca si baza pentru dieta iepurilor, insa nu este nevoie sa alegeti un singur tip. Amestecarea mai multor tipuri de fan ii va asigura iepurelui o varietate de arome si va egla diferentele nutritionale dintre tipurile de fan.

Fanul de ovaz/grau/orz
Ovazul, graul si orzul sunt tipuri de ierburi care sunt cultivate de regula pentru cerealele produse de acestea. Atunci cand sunt culese inainte ca semintele acestora sa se coaca, pot fi date iepurilor spre a fi consumate ca orice fan obisnuit. O data cu coacerea granelor si schimbarea culorii plantei din verde in auriu-maroniu, tulpina acestora isi pierde valorea nutritiva si poate fi folosita doar ca si culcus in forma de paie. Acestea sunt usuor de diferentiat dupa culoare, paiele sunt galbene iar fanul este verde.

Iarba uscata
Cateodata uscarea ierbii taiate este grabita in mod artificial. Acest lucru reduce ierderea de nutrienti oferindu-i o valoare nutritiva mai mare decat cea a fanului. Iarba uscata in acest mod este de regula etichetata cu „fan uscat in hambar” sau ”iarba uscata”. Procesul de uscare rapida tinde sa lase ierbii o culoare mai verde si cantitate mai mare de proteine (12-14%) decat in cazul fanului. Acest lucru nu reprezinta o problema, insa daca iepurele dumneavoastra este mai sensibil la schimbarile de dieta, introduceti-o gradual, iar iepurii supraponderali ar trebui sa o primeasca amestecata cu fan normal. Majoritatea iepurilor o percep ca fiind foarte gustoasa, asa ca poate fi o alegere buna daca iepurele dumneavoastra nu este foarte incantat sa consume fan.

Fan Alfalfa (de lucerna)
Lucerna este o leguma, nu o iarba, care este crescuta ca si nutret pentru animale. Fanul de lucerna are un nivel crescut de proteine fata de fanul de iarba, ceea ce poate duce la ingrasare daca este folosit ca si dieta principala pentru un iepure adult. De asemenea contine o cantitate mult mai mare de calciu ( 1,5% in comparatie cu fanul de iarba care contine 0,5%), asa ca este cel mai bine sa fie evitat in cazul iepurilor cu istoric de probleme legate de excesul de calciu ( ex. Pietre sau nisip vezical).

Care este tipul cel mai bun de fan pentru iepurele dumneavoastra?
Inafara de fanul de lucerna (alfalfa), toate celelalte tipuri de fan mentionate mai sus sunt adecvate pentru a face parte din dieta iepurelui ca si portiunea necesara de fan. Pentru majoritatea iepurilor variatia subtila de valori nutritionale ale tipurilor de fan nu are un impact cat sa faca o diferenta. Cel mai bun fan pentru iepurele dumneavoastra este cel pe care el il prefera. Daca iepurele umneavoastra nu este prea mofturos, atunci amestecul de ierburi si fanuri ii va oferi o varietate de arome si va egala diferentele de vitamine si minerale dintre tipurile de ierburi. De asemenea acesta va fi mai putin indispus daca una dintre marcile de fan va deveni mai greu de procurat.

De unde cumparam fanul?
Sunt doua posibilitati de achizitionare a fanului, fie sub forma de baloti de la ferme/grajduri/magazine specializate/internet , fie sub forma ambalata de la magazine si pet shop-uri specializate. Daca dispuneti de spatiul necesar de depozitare sau de mai multi iepurasi de hranit, achizitionarea de fan sub forma de baloti este in general o metoda mult mai ieftina si puteti gasi fan de aceasi calitate ca si cel ambalat din petshop-uri. In cazul fanului ambalat, veti plati si pentru brand, abalaj, transport si taxa de retailer, insa poate fi mai usor de procurat iar randurile de cunoscute fac si controlul calitatii pentru a asigura consistenta acestuia.

Indiferent de metoda aleasa, va trebui sa verificati calitatea fanului pe care il cumparati. De indata ce veti incepe sa cumparati fan veti observa ca exista o variatie in culori si texturi. Atat aspectul cat si valoarea nutritiva a fanului variaza in functie de tipul de iarba din care provine, cand a fost taiat si cat timp a fost depozitat. Acest lucru inseamna ca poate exista o variatie intre loturi si tipurile de fan. Astfel este posibil sa fie nevoie sa cautati pana veti gasi un fan calitativ deoarece unii baloti pot fi prea vechi sau de calitate proasta sau unele pachete ambalate din petshop-uri pot fi foarte prafuite, maronii si neatractive.

Fanul de calitate trebuie sa fie verde, sa aibe un miros dulceag nu mucegait, sa nu aibe mult praf sau sa fie umed. Cu cat este fanul mai verde, cu atat este mai apropriat de iarba din punct de vedere nutritiv. Fanul cu cat este mai maroniu, cu atat va contine mai multe fibre si mai putini nutrienti.

Ce cantitate de fan trebuie sa manance un iepure zilnic?
Iepurii trebuie sa aibe acces la fan toata ziua, zi de zi. Va trebui sa monitorizati obiceiurile alimentare ale iepurelui dumneavoastra pentru a putea aproxima cantitatea de fan pe care sa i-o puneti la dispozitie zilnic pentru a avea o aprovizionare constanta. In principiu, un iepure ar trebui sa manance o portie de iarba sau fan aproximativ de acelasi volum ca si corpul sau zilnic.

Cum incurajam iepurele sa consume fan?
In ciuda imporantei lui in dieta, multi iepuri sunt retivi atunci cand vine vorba sa manance fan. Acest lucru se datoreaza faptului ca au disponibile variante de mancare mult mai gustoase, insa mai putin sanatoase, lucru ce poate duce la dezvoltarea de obiceiuri alimentare proaste mai ales in cazul iepurilor tineri, ce mai apoi pot fi greu de schimbat o data cu inaintarea in varsta. Lipsa fanului din dieta este un factor major in dezvoltarea de probleme dentare si boli asociate tractului digestiv. Puteti sa incurajati iepurele dumneavoastra sa manance fan folosindu-va de urmatoarele sfaturi:

1. Reduceti cantitatea de hrana uscata sau peletata. Unele mancaruri sunt mai gustoase decat fanul insa, la fel ca si oamenii, iepurii au nevoie de o dieta echilibrata nu doar de mancarurile care au gustul cel mai bun. Daca iepurele dumneavoastra are hrana peletata la discretie nu va avea niciun motiv sa manance fan. E ca si cum i-ati pune unui copil in fata o prajitura si o portie de legume si l-ati lasa sa aleaga.

2. Oferiti un fan mai gustos. Nu toate tipurile de fan sunt la fel; acesta este de feluri diferite si arome. Incercati tipuri diferite de fan pana gasiti tipul pe care iepurele dumneavoastra il prefera. Aveti grija ca acesta sa fie de calitate si sa fie pastrat in conditii corespunzatoare. Daca iepurele dumneavoastra nu agreeaza fanul, incercati cu iarba proaspata.

3. Iepurii sunt mai predispusi sa manance fan daca il au la indemana atunci cand le este foame. Foarte des iepurii prefera sa manance in timp ce isi folosec litiera sau se odhinesc, asa ca puteti pune fan in aproprierea acelor zone. Este posibil sa fie nevoie sa experimentati putin pana descoperiti zona in care iepurele dumneavoastra prefera sa aibe fanul.

4. Incorporati fanul in diverse jucarii. Unii iepuri nu percep fanul ca si mancare. Incorporand fanul in diverse activitati care il incurajeaza pe iepure sa traga, sa muste, si sa mestece din fan poate ajuta ca acesta sa inceapa sa guste si sa rontaie din el. De exemplu incercati sa blocati un tunel sau o casuta cu fan ca iepurele sa fie nevoit sa il scoata de acolo pentru a trece.

5. Asociati fanul cu mancarea pe care o prefera iepurele dumneavoastra. Incercati sa amestecati hrana uscata, fructele, iarba proaspata in fan in asa fel incat iepurele sa fie nevoit sa scormoneasca prin el pentru a gasi mancarea. Cat va cauta mancarea, iepurele poate manca accidental niste fan si sa realizeze ca nu are un gust atat de rau.

Echipa ExoticVet va multumeste pentru increderea acordata!

Plantele proaspete asigura in dieta iepurelui un aport substantial de vitamine, minerale si alti nutrienti pe langa fibrele necesare pentru acestia. De asemenea acestea fac ca dieta iepurilor sa fie mult mai interesanta pentru acestia prin aportul suplimentar de arome si texturi diferite.

Diferite tipuri de plante, legume si fructe sunt potrivite pentru a fi adaugate in dieta unui iepure. Unele dintre acestea pot fi oferite zilnic, in timp ce altele bogate in zaharuri si amidon ar trebui sa reprezinte doar o gustare ocazionala.

Fructe si legume

	Probleme	Riscuri
Bulbi	Ceapa, usturoi, praz	Evitati astfel de alimente, deoarece de regula sunt toxice sau contin o cantitate mare de amidon
Tuberculi	Cartofi
Seminte	Mazare, fasole, linte
Radacinoase	Morcov, pastarnac, ridiche, sfecla	Aceste parti din plante stocheaza de regula sursele energetice, si au concentratii mari de zaharuri, asa ca ar trebui sa constituie o parte mai mica din dieta
Fructe	Castravete, ardei, dovleac, mar, dovleac placintar, afine, capsune, zmeura, pere, ananas, tomate ( fara frunze)
Tulpini	Telina, brocoli, radacina de patrunjel	Partile verzi din plante sunt cele mai bune spre a fi consumate de catre iepuri; au o cantitate scazuta de calorii si mare de fibre
Frunze	Spanac, frunze de morcov, frunze de brocoli, frunze de zmeura, frunze de capsuni, varza de ridiche, valeriana, papadie, baby spanac, rucola
Flori	Cap de broccoli/conopida
Seminte	Chiar daca majoritatea semintelor ce pot fi consumate de catre oameni nu sunt toxice pentru iepuri, acestea nu sunt recomandate datorita continutului foarte mare de grasimi si carbohidrati care pot da probleme de sanatate pe termnen lung

Schema interventiilor profilactice

Tipul Interventiei	Prosul Utilizat	Interval
Vaccinare contra Bolii Hemoragice si a Mixomatozei	Myxohemoragivac Erevac	Prima administrare la varsta de 12 saptamani Apoi la 14 saptamani. Apoi rapel la 6 luni
Vaccinare antirabica	Nobivac Rabies	Nu este cazul la rozatoare
Deparazitare externa	Advantage cat <4kg	Administrare la fiecare 28 zile
Consultatie de rutina	–	Anual pana la varsta de 4 ani, apoi la fiecare 6 luni
Sterilizare chirurgicala	–	Pentru a preveni aparitia tumorilor uterine la iepuroaice si pentru a reduce mirosul urinii si comportamentul agresiv sexual la mascul
Analize biochimice si hematologice	–	Anual pana la varsta de 4 ani Apoi la fiecare 6 luni
Serologie Encephalitozoon cuniculi	–	O singura data in viata

LEARN MORE

august 14, 2024

adminFOOD

Bolile Dentare la Iepuri si Rozatoare

Bolile dentare reprezinta unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare a iepurilor si rozatoarelor la medicul veterinar. Rozatoarele care sufera de boala dentara, fie dobandita fie genetica pot prezenta simtome precum : apetit capricios ( refuza anumite alimente pe care inainte le manca, cel mai frecvent fan-ul), lipsa apetitului ( animalul nu mai mananca absolut deloc datorita durerii de la nivelul danturii), hipersalivatie, probleme respiratorii cronice sau oculare ( datorita cresterii excesive a radacinilor dintilor), deformarea sturcturii osoase a mandibulei sau maxilarului, aparitia de formatiuni dure la nivelul fetei (abcese),etc.

!! Cauza principala a aparitiei bolii dentare dobandite la rozatoare este reprezentata de regimul alimentar necorespunzator ( o alimentatie corespunzatoare are un procent de minim 80% fan acesta fiind principalul aliment ce ajuta la tocirea dintilor )

Tratamentul in cazul bolilor dentare este reprezentat de ajustarea chirurgicala a molarilor +/- incisivilor, extractii dentare, excizii de abcese cat si de modificarea obligatorie a dietei.

Investigatii obligatorii inainte de fiecare interventie stomatologica la rozatoare:
o Consult clinic complet;
o Radiografii dentare (minim 6 expuneri) +/- computer tomograf daca e cazul;
o Analize preoperatorii (minim 6 parametrii biochimici, ideal 12 +/- hemoleucograma);
o In cazul lipsei apetitului si/sau lipsei defecarii hranire fortata inainte de interventie si reluarea normala a defecarii cu minim 72h inainte de interventie. In cazurile avansate, sau in cele in care animalele sunt cahetice si nu se hranesc corespunzator de mult timp aceasta perioada se extinde pana la 7-10 zile.

Investigatii suplimentare optionale sau care pot deveni obligatorii la cererea medicului:
o Radiografii toraco-abdominale ( minim 2 expuneri);
o Examen cardiologic;
o Ecografie abdominala;
o Serologie Encephalitozoon cuniculi +/- Toxoplasma gondii ( pentru iepuri si porci de Guineea).

In ziua interventiei chirurgicale animalul va trebui sa manance pana in momentul in care intra in sala de chirurgie si trebuie sa fie intr-o conditie fizica buna. (interventiile stomatologice nu reprezinta o urgenta iar din acest motiv este obligatoriu ca animalul sa fie stabilizat inainte si sa fie intr-o stare de intretinere cat mai buna. In cazul in care animalul nu se hraneste singur, acesta va fi hranit fortat atata timp cat este nevoie).

Hranirea fortata se va face folosind Rodicare Instant (1 plic / kg animal / zi) sau Oxbow Critical Care sau Emeraid Intensive Care sau in cazuri exceptionale cu hrana peletata data prin blender si amestecata cu apa.

Absolut toate interventiile stomatologice se fac sub anestezie inhalatorie pentru a reduce pe cat posibil riscurile anesteziei (riscul de deces in timpul anesteziei este de 1,4% la iepuri, 2,1% la chinchille si 3,4% la Porcusori de Guineea, aceste procente fiind valabile pentru animalele sanatoase, la cele cu alte probleme acest risc fiind mai mare).

In timpul interventiei molarii si crestele acestora vor fi ajustati folosind freze stomatologice speciale, se vor face extractiile dentare necesare si se vor exciza abcesele formate ( acestea se vor marsupializa lasand zona deschisa pentru a fi aplicat tratament local zilnic).

Postoperator animalul va fi prezentat zilnic minim inca 2 zile pentru analgezie pentru interventiile minore si pana la 14 zile pentru cele majore, apoi va primi analgezic acasa pe cale orala. Post-interventie animalul va trebui hranit fortat pana la reluarea normala a apetitului (aceasta perioada poate dura pana la 10-14 zile in functie de ficare animal si leziunile prezente la nivelul cavitatii bucale).

Obligatoriu dupa reluarea apetitului, dieta se va modifica pentru a contine minim 80% fan pentru a promova tocirea cat mai normala a dintilor. Datorita faptului ca majoritatea animalelor sunt prezentate atunci cand au semne clinice si implicit si boala dentara este intr-un stadiu avansat in acel moment, in cea mai mare parte din cazuri tratamentul nu este unul curativ, fiind necesare interventii repetate la un anumit interval de timp de-a lungul vietii animalului pentru a mentine o calitate a vietii acceptabila.

Recontrolul stomatologic se va face obligatoriu la fiecare 6 saptamani pentru animalele diagnosticate si de 2 ori pe an la cele sanatoase.

Echipa ExoticVet va multumeste pentru increderea acordata!

LEARN MORE

august 14, 2024

adminFOOD

De ce primesti sfatul sa treci la hrana peletata ?

Multe boli la pasari pot fi asociate conditiilor de mediu si alimentatiei inadecvate sau incomplete. Aceste diete aduc adesea prea putine vitamine si minerale; carentele aparute pot duce la o varietate larga de probleme, cum ar fi infectiile datorate unei scaderi imunitare, anomalii ale pielii sau penajului si probleme de reproducere (probleme de gestionare a hormonilor sau probleme de depunere a oualor).

Putina istorie...

Papagalii, „in trecut” erau considerati consumatori de seminte, in salbaticie intr-adevar hrana de baza este reprezentata de o varietate de graminee. Vara mananca seminte proaspete, bogate in vitamine si minerale, iarna si in perioadele secetoase mananca semintele uscate, insa dieta este constituita si din alte componente: nuci, fructe, frunze, flori, scoarta de copac, insecte (larve) si animale moarte. Deci, foarte variat!

Pe langa dieta variata, pasarile petrec o mare parte din zi cautand hrana. Aceasta practica necesita un consum mare de energie (zbor, efort sa deschida seminte si nuci, …), de aceea procentul de seminte din dieta lor naturala este rezonabil de mare alaturi de un aport caloric pe masura, dar si grasimile devin aproape complet arse in loc sa se depoziteze.

Semintele (sub forma de amestecuri) sunt ieftin de procurat, sunt consumate cu placere de pasare si sunt usor de depozitat si de comercializat. Motivul principal pentru care semintele sunt extrem de populare a fost (si inca este) ca reprezinta o sursa potrivita de hrana pasarilor cu ciocul curbat. Din pacate, amestecurile de seminte sunt inca vandute sub forma de „dieta completa”. Cu toate acestea, o analiza a amestecurilor de seminte arata ca majoritatea sunt departe de a fi complete. S-a dovedit ca cel putin 21 de nutrienti importanti se regasesc intr-un procent mult prea mic in seminte. Prin urmare, o pasare care este hranita exclusiv cu seminte prezinta un risc ridicat de a dezvolta carente si probleme asociate!

De-a lungul timpului, au fost concepute diverse solutii creative pentru a rezolva aceste deficiente, cum ar fi scufundarea semintelor in ulei din ficat de cod. Au fost si alte amestecuri de furaje propuse, cum ar fi adaugarea de concentrate si alimente pe baza de ou pe langa seminte. Din pacate, anatomia ciocurilor (incovoiate si ascutite) permite folosirea acestora ca pe niste instrumente inteligente, pasarea putand manca in mod selectiv din hrana oferita excesiv. Ele aleg doar partile gustoase, cum ar fi semintele de floarea soarelui sau mei si apoi mananca selectiv din ceea ce a ramas la dispozitie – de exemplu peletele vitaminizate. Prin urmare, in aceste cazuri, se poate oferi „furaj complet”, dar in termeni concreti doar semintele sunt consumate, ceea ce inseamna ca mancarea pe care pasarea o primeste va fi in continuare „incompleta” si nu este „echilibrata”.

In plus, exista si alte riscuri: amestecurile care are contin oua sau seminte germinative adaugate, sunt adesea mixuri umede, astfel incat este promovata fermentatia modelarea facila. Asta poate duce ulterior la probleme gastrointestinale (din cauza expunerii excesive la drojdii), la infectii ale tractului respirator (prin inhalarea mucegaiului prezent in furaj) sau leziuni hepatice (prin incorporarea toxinelor produse de ciuperci). Intorducerea oualor in aliementatie are un efect stimulator asupra statusului hormonal, cu precadere femelele sunt mai sensibile la acest capitol si pot fi stimulate sa depuna oua in exces, pana cand acestea sunt complet epuizate.

In ultimii ani, a existat o mare selectie de furaje sub forma de pelete (kibble) pentru papagali disponibila pe piata. Avantajul acestui tip de hrana este ca nu mai pot fi selectivi si, prin urmare, obtin toti nutrientii necesari. In plus, nu mai este necesara prepararea unor retete complicate.

Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii nu hranesc pelete este faptul ca pasarea refuza acest tip de hrana si comutarea este dificila. Cu o comutare controlata (vezi programul in partea din spate a acestui document) si un proprietar motivat fiecare pasare poate face tranzitia de la seminte la pelete.

Nota: Daca pasarea dvs. este bolnava, nu este intelept sa incepeti tranzitia. In primul rand pasarea trebuie stabilizata; numai atunci cand pasarea se simte mai bine poate fi initiata trecerea la o alimentare completa.

Puteti adauga o cantitate foarte mica din mancarea noua la mancarea veche, astfel incat pasarea dvs. sa se poate obisnui cu ea. Daca pasarea dvs. este prea bolnava pentru a manca independent, aceasta trebuie sustinuta fortat (de exemplu, formula Juvenile pentru recuperare de la Harrison’s sau Emeraid IC Omnivore de la Lafeber).

Inlocuiti semintele cu pelete

Principalul risc in a inlocui un furaj cu un altul este ca pasarea nu vrea sa manance noua hrana si, prin urmare, va pierde prea mult in greutate. Exista mai multe moduri in care va puteti obisnui treptat pasarea. Va rugam sa retineti ca, pe langa aportul de alimente, trebuie sa se tina cont si de comportamentul si starea generala, scaunul (cantitatea si culoarea) si greutatea pasarii! In cazul modificarii oricarora dintre cele mentionate mai sus INTOTDEAUNA contactati medicul veterinar „de specialitate”.

pasarea a pierdut mai mult de 10% din greutatea corporala intr-o perioada scurta (24-48 ore);
este prezent foarte putin scaun in colivie;
scaune colorate in mod ciudat: verde stralucitor sau negru / foarte inchis;
pasarea devine apatica (letargica) sau slabita.

Nevoile nutritive ale unui papagal

Dieta zilnica a unui papagal de talie mare ar trebui sa fie constituita in proportie de 80% din hrana completa (peletata), restul de 20% poate fi reprezenta de un mix de seminte sau de „masa in familie”, intercalate cu fructe si legume proaspete. Pentru pasarile de talie mica, aceasta poate consta din aproximativ 50% pelete si 50% hrana variata, oferite, desigur, la cerere. Pentru papagalii nobili raportul este usor diferit, deoarece sunt cu precadere consumatori de fructe. Raportul de alimentare este de 60% hrana peletata si 40% variata / fructe.

Nisip, pietricele si alte granule

Multi papagali consuma pietricele/granule pentru a favoriza macinarea hranei in pipota. Exista 2 tipuri de granulatie pe piata, nisipul sau gritul si scoicile pisate. Gritul nu este digerat la nivel gastrointestinal si contribuie la macinarea semintelor, insa din moment ce papagalii isi decojesc semintele – spre deosebire, de exemplu, de porumbei si pui – nu au nevoie de pietris pentru stomac. Pe de alta parte, scoicile pisate nu ajuta la macinarea semintelor, dar poate fi o sursa buna de calciu. Pentru pasarile cu o nevoie crescuta de calciu (de exemplu, pasari in crestere sau in perioada de ouat) sau pasari care nu obtin o mancare completa, acestea din urma pot fi oferite ca supliment pentru a ajuta la prevenirea deficitelor.

Ce nu poate manca pasarica mea?

	Tipul de Toxic	Simptome / Riscuri	Cotactati medicul pentru:
Samburi de mar	Cianura	Exitus	Consult
Avocado	Persin	Dificultati in respiratie dupa aproximativ 12 ore de la ingestie, moarte in 1-2 zile	Cat mai urgent
Ciocolata	Teobromina si cafeina	Hiperacitvitate, tahicardie, tremuraturi, convulsii, moarte	Imediat, tipul de ciocolata va influenta manifestarile si rapiditatea instalarii acestora
Samburi de fructe	Cianura	Exitus	Consult
Usturoi	Toxic în forma concentrată (exemplu granule, pulbere)	Exitus	Consult
Tataneasca	–	Afectare hepatica	Consult
Produse cu inlocuitor de zahar	Xylitol	Hipoglicemie, afectare hepatica la caini si pasari	Consult
Ceapa	Toxic în formele concentrate (ex. în cuburile pentru supe şi ciorbe)	Exitus	Consult
Excese de (Sara, Zahar si Grasimi	–	„Boli nobile” sau de „prea-bine”: guta, ateroscleroza, obezitate	Plan dietetic, sfaturi nutritionale

La ce alimente trebuie sa acord mai multa atentie?

	Probleme	Riscuri	Este nevoie sa contactezi medicul?
Cartofi	Familia solanacee; Potential toxic	„Fructul” este comestibil, dar planta este toxica (germeni, frunze, flori)	O cantitate mica de cartof gatit (fiert, copt) ar putea fi sigura
Vanata	Familia solanacee; Potential toxic	„Fructul” este comestibil, dar planta este toxica (germeni, frunze, flori)
Rosii si gogonele	Familia solanacee; Potential toxic	„Fructul” este comestibil, dar planta este toxica (germeni, frunze, flori)
Produse lactate	Determina diaree (pasarile au intoleranta la lactoza)	Deshidratare, pierdere in greutate
Ciuperci	Majoritatea sortimentelor comestibile pentru om sunt sigure si pentru pasari	False morel (Gyromitra) este TOXICA	Daca nu sunteti sigur/a de tipul ciupercii mai bine evitati administrarea
Ardei gras	Familia solanacee; Potential toxic	„Fructul” este comestibil, dar planta este toxica (germeni, frunze, flori)
Arahide	Dezvoltare de ciuperci producatoare de aflatoxine	Intoxicaţia cu ciuperca în sine, cu spori sau grăsimile consecutiv administrării în exces	Arahidele pentru consum uman au risc scazut, dar este de preferat sa le evitati (pot determina oboseala)
Rubarba	Oxalati in frunze	Pot determina afectiuni renale

Trecerea la hrana peletata

Exista multe moduri diferite de a obisnui o pasare cu un alt aliment. In cele ce urmeaza veti gasi o descriere a mai multor metode utilizate frecvent. Trecerea treptata cu implicarea directa a pasarii este de preferat, insa procesul de tranzitie este unul individual! Prin urmare, consultati medicul dumneavoastra de specialitate / pasari care metoda este cea mai potrivita.

Metoda 1: Obisnuirea treptata
Este posibil sa amestecati peletele cu seminte: incepeti cu o cantitate mica de pelete pe care o adaugati la furaj, si pe care o cresteti progresiv. Gasiti un program complet de tranzitie in randurile urmatoare.

Metoda 2: Fiti creativ cu pelete
Puteti oferi un castron cu mancarea noua (peletata) in varful coliviei . Pasarea nu poate selecta hrana oferita, in plus, le puteti face mai atractive, umezindu-le cu putin suc de fructe sau sirop (nu inmuiate, ci doar umezite!), sau le puteti zdrobi, iar cu putin unt de arahide formati o mingiuta/chifteluta. Daca nu va plac aceste produse, atunci puteti folosi alte bauturi sau suplimente care ii plac pasarii astfel incat sa incurajati consumul.
Daca peletele inmuiate sau amestecate sunt consumate bine, cresteti treptat cantitatea reducand in acelasi timp umiditatea sau gradul de zdrobire al acestora.

Metoda 3: Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei
Indepartati de cu seara hrana cu care este obisnuita pasarea, astfel incat sa existe si o motivatie pentru a consuma noul aliment. Daca peletele nu sunt atinse, dati din nou mixul de seminte (hrana veche) seara. Puteti adauga pelete zdrobite la furajul vechi.

Metoda 4: Eu mananc ceea ce mananci si tu (Monkey sees Monkey does…sau Polly)
O alta metoda este sa inoculati pasarii ideea ca ceea ce ii oferiti este placut si pentru Dvs., ducand hrana la gura si prefacandu-va ca va place. Multe pasari sunt stimulate astfel de ideea unei „recompense dulci”. Puneti alimente asemanatoare peletelor (de ex. bucati de nuca) pe care sa le consumati impreuna cu pasarea, acesteia oferindu-i insa peletele.

Metoda 5: Metoda Totul sau Nimic
Trecerea brusca este o metoda pe care NU o incurajam. Acesta metoda este posibila, DAR necesita monitorizarea continua si stricta. O schimbare riguroasa ca aceasta, trebuie pusa atent in balanta, verificand permanent scaunul si comportamentul pasarii Dvs.

De ce un specialist din Departamentul Pasari si Animale Exotice nu are preferinte pentru o anumita marca de mancare?

Exista o selectie larga de furaje complete. Mai jos veti gasi o imagine de ansamblu. Alegeti in functie de tipul pasarii Dvs. si de preferintele de hranire ale acesteia. Unora dintre pasari le place doar un sortiment mai dulce de exemplu. Adesea, un brand are mai multe variante ale aceluaisi tip de pelete (exemplu Nutribird Originale vs. Tropicale etc.). Uneori, pasarea Dvs. poate fi, de asemenea, ceva mai sensibila la un anumit tip de pelete, dar nu si la celelalte (de exemplu scaune usor apoase).

Aproape fiecare marca are o linie completa, de la varsta de eclozare pana la varsta de adult sau pentru pasari in perioada de naparlire sau imperechere.

Exemplu: Lafeber Nutri-Berries este un sortiment sub forma de bile cu seminte decojite si pelete care sunt lipite impreuna cu un complex de minerale si vitamine. Datorita formei, pasarea va fi nevoita sa isi foloseasca ciocul pentru a ajunge la seminte. Aceasta va aduce o provoacare mentala pasarii si va incuraja comporamentul natural de cautare a hranei (foraging). Deoarece pare o bila de seminte, multe pasari accepta cu usurinta Nutri-Berries, uneori dupa o perioada de tranzitie in care bilele s-au zdrobit partial. Cantitatile recomandate sunt indicate pe ambalaj. De exemplu, un papagal Jako va manca in jur de 10-12 Nutri-Berries pe zi (depinde partial de activitatea si de mediul sau de viata!).

Nutri-Berries este un aliment complet si, prin urmare, este potrivit ca hrana de baza pentru un papagal.

Exista diferite gusturi si dimensiuni pentru diferitele specii de pasari disponibile pe piata. Bile mai mici pentru parakeet si diferite arome – de exemplu cu fructe uscate („tropicale”) sau legume uscate („Garden Veggie “,” El Paso “etc.).

Program de tranzitie de la seminte la peleti

• Cantariti pasarea zilnic pe un cantar de bucatarie, notati greutatea in grame! Nu uitati sa setati in prealabil scala la 0 (tara)!
• Cantariti zilnic cantitatea totala de hrana pe care o oferiti si ce ramane, daca este cazul. Diferenta dintre cele doua este aportul de furaje pe zi. Daca tineti aceasta evidenta timp de aproximativ 1 saptamana, calculand media, vei sti care este consumul mediu de furaje pe zi.
• Acest aport mediu de hrana pe zi reprezinta „cantitatea exacta” a furajului actual/original (mixul de seminte) pe care trebuie sa o oferiti pasarii zilnic. Verificati daca aceasta este intr-adevar cea corecta oferind-o timp de cateva zile si verificati daca greutatea pasarii ramane stabila in aceasta perioada, iar cantitatea de mancarea se consuma complet.
• Daca acesta este cazul, puteti incepe tranzitia pasarii pentru a o obisnui cu noua hrana (pelete) conform graficului de mai jos. Un program similar poate fi urmat atunci cand schimbati sotimentul de pelete.

!!! ATENTIE !!!
• Nu exista un interval de timp fix in care trebuie finalizate aceste etape: Greutatea si comportamentul alimentar al pasarii determina ritmul! Asteptati inainte de a trece la urmatoarea faza pana cand procentul de pelete este consumat bine SI greutatea ramane stabila!
• Nu oferiti suplimente, cum ar fi recompense dulci, mei pulverizat sau in ciorchine, seminte de floarea soarelui etc, in timpul perioadei de tranzitie; astfel mentineti comportamentul alimentar unilateral.
• Odata ce observati modificari ale comportamentului, apetitului sau fecalelor, sau pierderea a mai mult de 10% din greutatea pasarii: contactati medicul!
• Daca exista un stol sau un grup de pasari, este mai dificila aplicarea acestei scheme. Intr-un cuplu sau un grup, mai multe pasari dominante pot consume cantitati mai mari din alimentatia veche, astfel incat alte pasari trebuie sa se obisnuiasca relativ repede cu noua hrana. Este foarte important sa monitorizati corect toate pasarile, in special cele care sunt mai mici in ierarhie.

Program de „recrutare”:

Faza 1: determinati aportul mediu de hrana pe zi din furajul initial (seminte) si verificati daca pasarea isi pastreaza intr-adevar greutatea atunci cand dati aceasta cantitate si cantitatea este consumata in totalitate;
Faza 2: 75% din furajul initial (seminte), 25% din furajele noi (pelete);
Faza 3: 50% din furajul initial (seminte), 50% din furajele noi (pelete);
Faza 4: 25% din furajul initial (seminte), 75% din furajele noi (pelete);
Faza 5: 100% din furajele noi (peletele);
Pasii pot fi, de asemenea, facuti in cantitati mai mici, la 10% in loc de 25%. Puteti discuta cu medicul dumneavoastra de pasari care este cel mai bun plan, pas cu pas pentru dumneavoastra si pasarea dvs.

Pe ultima pagina gasiti exemplificata „Fisa de monitorizare”

Cand trebuie sa contactati de urgenta medicul veterinar?

– pasarea a pierdut mai mult de 10% din greutatea corporala intr-o perioada scurta (24-48 ore);
– cantitate mica de dejectii;
– scaune colorate ciudat; verde stralucitor sau negru / foarte inchis;
– pasarea devine letargica sau slabita.

Exemple de hrana peletata:

Lafeber Bird Foods
Producator: Lafeber Company, SUA
Furnizor: disponibil online (Avonturia)
Informatii: Mancare peletata, echilibrata nutritional si conservata in mod natural, continut echilibrat de Omega 3 si 6, aromata natural cu melasa, usor de hranit.
https://lafeber.com/

Harrison’s Bird Foods
Producător: HBD International, SUA
Furnizor: Clinici Veterinare și online
Informații: Acest furaj se încadrează în categoria alimentelor naturale, conținutul este pregătit cu surse ce provin de pe terenuri unde nu se folosesc pesticide și cunoscute că nu conțin metale grele în pământ. Aceste produse nu conţin conservanti, prin urmare furajul trebuie păstrat la rece.
http://harrisonsbirdfoods.com/

Kaytee Exact
Producător: Kaytee, SUA
Furnizor: disponibil online
Informații: pelete dulci
http://www.kaytee.co

Micropills Fiory
Producator: Gianni Ravazzi
Furnizor: disponibil online (Avonturia)
Informatii: Linia veterinara Fiory Micropills este special creata pentru pasarile cu ciocul curbat, contine fructe si seminte invelite in fructoza ca sursa de carbohidrati. Nu sunt tari, ci maleabile.
http://www.fiory.com/prodotti/micropills.html?lang

Nutribird
Producator: Versele-Laga, Belgia
Furnizor: aproape toate magazinele de animale de companie si online
Informatii: Pelete dulci in versiune Orginale si Tropicale
https://www.versele-laga.com/en-be/nutribird/produits/

Psittacus
Producator: Psittacus Catalonia, Spania
Furnizor: disponibil online (Avonturia)
Informatii: Pelete complete cu prebiotice pe care flora intestinala le poate sintetiza, promoveaza calitatea scaunelor.
https://www.psittacus.com/

Roudybush
Producator: Roudybush, SUA
Furnizor: disponibil online
Informatii: Roudybush este lipsit de coloranti si fara adaosuri de zaharuri.
https://www.roudybush.com/

TOP’s Parrot Pellets
Producator: TOP’s Parrot Food
Furnizor: disponibil online (Avonturia)
Informatii: Pelete organice, fara alune, porumb sau soia. Fara adaos de zaharuri sau arome si ingrediente artificiale.
www.topsparrotfood.com

ZuPreem
Producator: ZuPreem, SUA
Furnizor: disponibil online
Informatii: diferite variante de pelete cu mai multe nuci, fructe, legume sau Natural.
www.zupreem.nl

LEARN MORE

august 12, 2024

adminFOOD

Pericole Casnice pentru papagalii de companie

Toata lumea stie ca atunci cand ai un copil mic, trebuie sa faci modificari in casa pentru a avea un mediu sigur pentru acesta. Acelasi lucru este valabil si pentru papagali sau alte pasari de companie.. Avand curiositatea unui copil de 2 ani, un cioc adaptat pentru a distruge lucruri, cat si capacitatea de a zbura, papagalii din casele noastre pot intra destul de usor in diferite belele. Mai jos aveti niste informatii despre cum puteti sa va pastrati papagalul fericit, sanatos si in afara oricarui pericol.

Nu lasati papagalul sa roada obiecte casnice

Ciocul papagalilor creşte continuu, iar rosul este un comportament natural. În timp ce rosul crengilor şi frunzelor din natură reprezintă o modalitate de divertisment şi exerciţiu pentru papagali, rosul obiectelor casnice poate fi periculos sau chiar mortal. Mai jos aveţi o listă de materiale ce pot fi toxice dacă sunt ingerate. Această listă nu este exhaustivă, aşa că cel mai bine ar fi să îi permiteţi păsării să roadă doar jucării sigure pentru papagali.

Plumbul

Intoxicatia cu plumb apare la pasari atunci cand metalul toxic plumb este ingerat accidental. Plumbul este un material moale ce are un gust dulceag, ceea ce il face palatabil (gustos). In salbaticie, pasarile se intoxica atunci cand ingereaza accidental alice de plumb sau greutati de pescuit din plumb. In casele noastre, surse frecvente de plumb includ sticla vopsita, sudura de plumb, unele vopsele, greutatile pentru perdele sau draperii, bijuteriile pentru haine, oglinzi, etc. Unele jaluzele venetiene sau linoleumul mai pot contine plumb de asemenea. Din pacate, plumbul poate fi prezent si in unele jucarii pentru pasari care au fost concepute gresit, sau in unele obiecte care sunt oferite pasarilor pentru a se juca cu ele.Simptomele intoxicatiei cu plumb includ regurgitarea, letargia, oboseala, urina colorata in rosu, crize epileptice, crampe musculare, paralizie si inclusiv moarte.

Zinc

Intoxicaţia cu zinc apare de asemenea în cazul păsărilor de companie atunci când sunt ingerate obiecte ce conţin zinc. Surse frecvente ale intoxicaţiei cu zinc sunt reprezentate de metale galvanizate, obiecte de feronerie, anumite monezi. Simptomele intoxicatiei cu zinc includ letargia, oboseala, diareea, regurgitarea şi consumul crescut de apă.

Tutunul si marijoana

Tutunul si marijuana pot fi foarte nocive daca sunt ingerate. Intoxicatia cu nicotina este o ingrijorare de fiecare data cand un animal de companie are acces la tigari, tutun de mestecat, guma sau plasturi cu nicotina sau tigari electronice. Simptomele intoxicatiei cu nicotina includ tremuraturi, voma si diaree, crize epileptiforme si coma. Intoxicatia cu marijuana poate aparea deasemenea, avand simptome precum depresia, oboseala, lipsa coordonarii si crize epileptiforme. Atentie mare in special la produsele comestibile precum guma cu nicotina sau mancarea ce contine derivati de marijuana, deoarece ce le face gustoase pentru noi, le face gustoase si pentru pasarile de companie. La fel ca si cu alte toxine ce pot fi ingerate, adresati-va de urgenta medicului veterinar daca suspectati ca pasarea dumneavoastra a ros sau ingerat astfel de produse.

Plante comune

Unele plante comune pot fi toxice daca sunt ingerate. Sunt cazuri descrise de pasari intoxicate dupa ce au mancat din Coroniste (Cronilla varia), specii de Rhododendron sau Kalanchoe. Plante care pot fi cardiotoxice include oleandrul, tisa, lacramioarele si Degetelul-rosu. Ghindele si frunzele de stejar contin un fel de tanin ce provoaca leziuni hepatice. Alte plante commune ce sunt toxice includ Lantana, crinii, rhubarba, Dieffenbachia si papirusul umbrela. Aceasta lista nu este exhaustive, asa ca verificati de fiecare data daca o planta este toxica sau nu inainte de a ii permite pasarii sa aibe acces la ea.

Alte materiale toxice

Alte materiale toxice frecvente în casele noastre înclud rodenticidele, insecticidele, linoleumul şi medicamentele. Fiţi siguri că supravegheaţi îndeaproape pasărea dumneavoastră atâta timp cât se afla în afara coliviei. Dacă pasărea dumeavoastră a ingerat oricare din produsele de mai sus, sau se simte rău, luaţi legătura imediat cu un medic veterinar aviar.

O menţiune specială trebuie făcută pentru cablurile electrice. Unii papagali vor roade din firele electrice dacă au acces la ele. Acest lucru poate duce la arsuri la nivelul ciocului sau limbii, sau în cazuri mai grave la leziuni interne. Cablurile electrice ce conduc curent AC sau de voltaj înalt sunt mult mai periculoase decât cele care conduc curent DC sau de voltaj mic.

Evitati fumurile toxice

Sistemul respirator al pasarilor este foarte sensibil la substantele chimice inhalate. Produse care nu cauzeaza probleme in cazul oamenilor sau a alotr mamifere pot fi foarte toxice pentru papagali. Mai jos aveti o lista cu unele produse comune care nu sunt singure pentru a fi folosite in preajma pasarilor. Daca papagalul dumneavoastra inhaleaza una din aceste substante chimice, acest lucru poate duce la aparitia de simptome ce pot varia de la imbolnaviri usoare la moarte subita.

Polytetrafluoroethylene (PTFE)

Polytetrafluoroethylene (PTFE) este una din cele mai comune cauze ale intoxicaţiilor transmise prin aer în cazul păsărilor. Acest produs se găseşte frecvent pe tigăi, friteuze, pe fierul de călcat, uscătoare de par, unele cuptoare. Atunci când PTFE este încălzit la peste 280 grade Celsius, se descompune în diferite gaze acide care sunt toxice atunci când sunt inhalate. Simptomele intoxica↓iei cu PTFE includ probleme respiratoria, incoordonare, slăbiciune, coma şi moarte. De îndată ce pasărea dumneavoastră prezintă simptome de intoxicaţie, adresaţi-vă de urgenţă medicului veterinar. Chiar şi cu intervenţia medical promtă, păsările intoxicate cu PTFE mor de cele mai multe ori.

Fumul

Fumul poate fi altă toxină aerogenă care este dăunătoare pentru păsări, indifferent că provine de la ţigări, marijuana, gaze de eşapament, mâncare arsă sau cuptoare cu curăţare automată. Monoxidul de carbon, acidul cianhidrid, fumurile acide şi particulele din fum pot provoca simptome asemănătoare cu cele ale intoxicaţiei cu PTFE. Simptomele pot apărea şi la cateva ore de la expunere.

Nicotina din tigari si fumul de tigare sunt foarte daunatoare. Pasarile care sunt cele mai probabil afectate de acestea sunt cele care au fost expuse cronic. Semnele clinice includ inrosirea ochilor, sinusuri inflamate, probleme respiratoria si piele iritata. Expunerea pe termen lung poate duce la afectarea permanenta a sistemului respirator si cardiovascular. Ingestia de nicotina poate fi fatala destul de rapid. Daca fumati tigari sau tigari electronice, cel mai bine ar fi sa faceti acest lucru in afara locuintei sau pe balcon. Spalati-va bine pe maini inainte sa va atingeti pasarea.

Alte toxine aerogene

Alte toxine aerogene include odorizantele de camera, produsele cosmetice pentru par si unghii, lumanarile parfumate, aerosolii, vopseaua, naftalina, fumigantii, insecticidele si produsele de curatenie pe baza de ammoniac sau clor. Plasticul supraincalzit sau topit la microunde poate provoca de asemenea decesul pasarilor. Daca vopsiti sau renovati in casa cel mai bine ar fi sa va mutati pasarile in alta locatie pentru o perioada de timp.

Atentie la mancarea pentru oameni

Doar pentru ca noi putem consuma anumite mancaruri fara a avea probleme medicale apoi, nu inseamna ca acelasi lucru este valabil si pentru pasarile noastre. Ciocolata si cafeina, doua produse ce sunt frecvent savurate de oameni, sunt toxice pentru pasari si pot provoca artimii cardiace, anxietate si crize epileptiforme. Avocado este de asemenea toxic pentru multe pasari, si provoaca umplerea plamanilor cu lichid provocand moartea. Plantele din familia Allium precum ceapa si usturoiul sunt toxice pentru multe specii, iar ingerarea lor duce la anemie si leziuni hepatice. Toate semintele de la fructe din familia Prunus ( incluzand ciresele, piersici, caise, prune) si de la fructe din familia Mallus (marul) contin cantitati mici de cianuri. In timp ce o samanta de mar ocazionala nu va provoca probleme, este cel mai bine sa evitam sa oferim intentionat astfel de seminte pasarilor noastre. Intoxicatia cu sare poate aparea de asemenea, asa ca aveti grija ca pasarea dumneavoastra sa nu consume mancaruri cu adaos mare de sare. De asemenea nu oferiti xylitol deoarece acest indulcitor sintetic poate provoca hipoglicemie ce uneori poate fi fatala.

Folositi jucarii sigure

Chiar daca nicio jucarie nu este 100% sigura pentru toate animalele, este important sa folosim jucarii care sunt fabricate din materiale non-toxice. Lemnul netratat, franghia de iuta si frunzele de palmier sunt produse sigure folosite frecvent pentru fabricarea jucariilor. Produsele acrilice si din otel inoxidabil, care sunt prea dure pentru a fi roase, sunt de asemenea produse sigure. Evitati plasticele moi pe care pasarea le poate roade si metalele moi care se pot indoi. Supravegheati pasarea cat timp are acces la jucarii; daca pasarea ingereaza bucati de jucarie, chiar daca sunt din materiale non-toxice, acestea pot provoca obstructie intestinala.

Atentie sporita daca pasarea este libera in casa

Chiar daca este distractiv sa avem un companion ce poate zbura, iar zborul reprezinta o metoda de enrichment pentru pasarile noastre, o atentie sporita trebuie acordata acestora pentru a preveni accidentele. Pasarile pot zbura in geamuri, oglinzi sau ventilatoare de tavan si sa se raneasca. Usile si geamurile deschise pot reprezenta surse catre pericolele din afara casei, precum pradatorii sau pierderea animalului. Sursele de caldura precum aragazul, incalzitoarele si focul pot provoca arsuri serioase. Usile, care reprezinta zone interesante de stat pentru pasari pot usor fractura degete sau picioare daca sunt inchise atunci cand pasarea sta pe ele. Cainii, pisicile si alte pasari pot provoca traumatisme pasarii dumneavoastra.Pasarile nesupravegheate se pot rani singure daca rod din tesaturi, pereti sau alte obiecte.

Pentru mai multe informatii

Pentru mai multe informaţii legate de păsări discutaţi cu medical dumneavoastră veterinar despre acestea.

Ne iubim pasarile de companie, si stim ca acelasi lucru este valabil si pentru voi. Acum ca sunteti constienti de pericolele casnice comune, puteti preveni multe din intoxicatiile si traumatismele commune. Ne dorim sa ne pastram inaripatii cat mai sanatosi, fericiti si in siguranta!

AAV: Seteaza standardul in ingrijirea pasarilor inca din 1980

Medicina aviara reprezinta un domeniu distinct si specializat care necesita instruire extensive, abilitati avansate, si implica spatii desemnate echipate specific pentru a trata si interna pasarile. Asociatia Veterinara Aviara a fost create pentru a permite medicilor veterinari sa aibe acces la aceasta instruire special, si pentru a ii ajuta sa fie la zi cu ultimile informatii legate de sanatatea pasarilor. AAV-ul organizeaza conferinte anuale despre medicina aviara si publica studii in Jurnalul de Medicina si Chirurgie Aviara. AAV-ul aduce de asemenea contributii anuale pentru conservarea pasarilor periclitated si sponsorizeaza studiile care aduc noutati in medicina aviara

LEARN MORE

august 9, 2024

adminFOOD

Enrichment-ul: cum ii poti schimba lumea papagalui tau

oua ca si oameni, ne place varietatea, insa cand vine vorba de papagali si perusi, multa lume inca considera ca o colivie cu o adapatoare, un bol de hrana si cateva jucarii sunt suficiente pentru acestia. Insa, papagalii si perusii sunt animale foarte inteligente, si prin urmare au nevoie constant de provocari si stimulari. Puteti cumpara fel de fel de jucarii scumpe pentru acest lucru, insa si cu un buget limitat puteti face o diferenta uriasa pentru pasarea dumneavoastra.

Oferindu-i acesteia, asa numitul „enrichment”, exista sanse mult mai mici ca aceasta sa se frustreze si sa manifeste comportamente de agresivitate sau de smulgere a penelor, si in acelasi timp isi poate manifesta comportamentul natural, fiind mult mai fericit, mai sanatos si cu o speranta de viata mult mai mare.

Puteti gasi in magazinele de specialitate pentru papagali sau online o multime de jucarii. Asemanarea dintre toate aceste jucarii, este faptul ca de cele mai multe ori sunt destul de scumpe, pot fi uneori neinteresante pentru pasare si au o durata de viata scurta. Uneori pentru a reduce costul de productie al acestora, se pot folosi materiale care nu sunt sigure pentru pasari, iar acest compromis poate fi in detrimentul pasarii.

Astfel, cele mai bune jucarii pot fi cele pe care le putem confectiona noi acasa foarte ieftin sau chiar gratuit….

Enrichment-ul social

Enrichment-ul reduce prezenta sau sansele de dezvoltare ale unui comportament anormal. Comportamentul agresiv sau cel de smulgere al penelor pot fi astfel de exmple, ce pot disparea sau pot fi reduse printr-un enrichment potrivit.

Enrichment-ul ofera de asemenea posibilitatea pasarii de a efectua comportamente naturale; cel mai evident dintre aceastea fiind asa numitul comportament de „foraging” (sau de hranire si cautare a alimentelor). Mai degraba decat ca pasarea dumneavoastra sa primeasca intr-un bol, oferiti- o printr-o modalitate in care aceasta trebuie sa depuna un efort pentru ea, la fel ca in natura. Multi papagali chiar prefera sa depuna efort pentru mancarea lor, decat sa foloseasca bolul alimentar, atunci cand li se ofera aceasta alegere.

Prin enrichment, o pasare isi foloseste si spatiul in care traieste mult mai eficient si intr-un mod mai pozitiv. O colivie mai mare este intradevar mult mai buna, dar doar daca si pasarea foloseste acel spatiu. Prin echiparea coliviei cu diferite ramuri, bete si locuri protejate putem oferi pasarii diferite zone in care se poate ascunde simtindu-se in siguranta. Sau prin echiparea cu franghii, leagane si plase putem oferi un mediu distractiv unde pasarea poate escalda.

Uneori, unele spatii pot fi folosite mai putin de catre pasare, insa acest lucru nu inseamna ca ele nu sunt importante. Acest lucru este comparabil cu situatia in care ne apucam sa eliminam din casa noastra bucataria si baia, doar pentru ca ne petrecem mai mult timp in living sau in dormitor.

Odata cu enrichment-ul, puteti usura adaptarea pasarii la diferite lucruri si situatii noi. De aceea, oferirea modalitatilor de enrichment de la o varsta frageda reprezinta un avantaj important, deoarece atunci isi dezvolta pasarea cel mai mult abilitatea de a se adapta. Astfel pasarea fiind deja obisnuita cu variatia, sau diferite modificari in casa, cu vizita la veterinar sau cu diferite miscari, aceasta va fi mult mai putin stresata.

Enrichment-ul poate fi impartit in cinci categorii, care se pot intercala partial. Pentru a putea oferi pasarii suficiente optiuni, enrichment-ul ar trebui ales in asa fel incat sa reprezinte fiecare categorie in mod ideal.

Enrichment-ul social

Enrichmentul social presupune oferirea de oportunitati de interactiune. Interactiunea sociala poate fi interpretata in moduri diferite, prin contactul cu oamenii, cu alte pasari sau alte animale de companie. Salutul sau rostitul de la revedere sunt interactiuni sociale tipice. Acelasi lucru este valabil si pentru dresajul sau jocul cu pasarea. De asemenea o imbratisare sau o mangaiere este tot o forma de interactiune, insa trebuie avut grija ca pasarea sa nu se ataseze excesiv de o persoana sau sa fie stimulata sexual prin acest lucru.

Terapia ocupationala

Terapia ocupationala este o forma de enrichment prin care tinem pasarea ocupata, facand de exemplu ceva de care trebuie sa isi dea seama („provocare mentala”) sau sa depuna efort pentru a obtine ceva („provocare fizica”). Ascundeti de exemplu mancarea si prezentati-o pasarii astfel incat aceasta trebuie sa ia alegeri. Proiectati spatiul si oferitii pasarii suficient spatiu de explorat si catarat. De asemenea zburatul, cantatul si dansatul pe muzica se incadreaza la acest tip de enrichment

Enrichement-ul fizic

Enrichment-ul fizic are legatura direct cu dimensiunea si proiectul spatiului in care traieste pasarea. Oferiti o colivie suficient de mare si echipati-o cu bete, jucarii, materiale de distrus,etc. Asezati jucarii si pe cusca si in jurul custii sau jucarii pentru care pasarea va trebui sa stea cu capul in jos.

Enrichement-ul senzorial

Enrichment-ul senzorial stimuleaza simturile: auzul, vederea, gustul, atinsul si mirosul. De exemplu, suntele de apa pot incuraja pasarea sa se scalde, in timp ce silueta unei pasari de prada poate provoca frica. Anumite structuri pot incuraja exprimarea comportamentului natural. De exemplu jucariile cu funii sau cu sireturi atasate pot fi folosite pentru a simula grija pentru un partener, in timp ce lasati radio-ul sau TV-ul sau chiar un canal de YouTube pentru papagali deschis atunci cand nu sunteti acasa pentru a oferi stimularea autovizuala necesara.

Foraging-ul

Foraging-ul nu se refera numai la oferirea de tipuri variate de alimente, ci si la modalitatea in care acestea sunt prezentate pasarii. Prin ascunderea alimentelor intr-o bucata de carton sau a unui carton de oua, pasarea isi poate obtine mancarea doar atunci cand cartonul este distrus. Acest lucru este foarte similar cu comportamentul natural al papagalilor din salbaticie ( unde de exemplu trag de scoarta unui copac pentru a ajunge la mancare ). De asemenea este mai bine sa oferiti pentru consum cantitati mici si dese de hrana, decat o cantitate mare de o data. Daca este sigur pentru pasare, este de asemenea placut pentru ea sa ascunzi mancarea in diferite locatii in casa, pentru ca aceasta sa trebuiasca sa o caute cu adevarat.

Pentru a alege cea mai buna forma de enrichment, este important sa invatati mai intai despre comportamentul natural al speciei dumneavoastra. Cum arata habitatul natural al pasarii ? Specia traieste in stoluri mari sau in grupuri mici, in perechi sau este solitara ? Cat timp petrece specia pe pamant, in copaci sau in aer ? O cantitate enorma de informatii pot fi colectate de pe internet de pe site-urile de specialitate ( ex: www.lafeber.com ), de la medicii veterinari aviari, de la iubitorii de pasari sau de la crescatori. Si daca apare oportunitatea de a studia specia in salbaticie, cu siguranta merita sa imitam situatia si comportamentul din natura al pasarii mai bine acasa.

Mai presus de toate, incercati sa fiti creativi si sa nu va incadrati in tiparul „fie ii place, fie nu”. Variatia si experimentarea sunt foarte importante si pot duce la rezultate uimitoare.

Siguranta pasarii este foarte importanta ! Daca aveti indoieli asupra sigurantei unui lucru, mai bine nu il folositi!
Exista o multime de jucarii sigure pe care le puteti achizitiona, si multe altele pe care le puteti confectiona artizanal.

Cateva exemple de materiale de zi cu zi pe care le puteti folosi pentru a confectiona jucarii sigure:

Cartonul de hartia igenica ( de preferat fara reziduri de lipici );
Cutii de carton de oua;
Noduri mari ( pentru pasarile mici care nu le pot desface/rupe/inghiti);
Pastele uscate de diferite forme;
Servetele de hartie ( inclusiv colorate);
Ramuri de mar, salcie, mesteacan, stejar si par ( de la pomi netratati sau stropiti).

Lista posibilelor surse alimentare este si mai mare; de exemplu experimentati cu culoarea naturala a alimentelor, condimente naturale, amestecuri de paste si orez, legume aburite sau fierte aldente, seminte si pastai germinate, etc. Mai presus de orice, fiti creativ!

Echipa ExoticVet Center va multumeste pentru increderea acordata !

LEARN MORE

august 8, 2024

adminFOOD

Ghidul unui dihor sanatos

Dupa ce ati cumparat toate accesoriile necesare (cusca dormitor, cusca de transport, boluri pentru apa si mancare, ladita de nisip, jucarii etc), prioritatea este sa izolati casa si sa o transformati intr-un mediu propice cresterii dihorului. Dihorii sunt animale incredibil de curioase si vor vrea sa miroasa fiecare coltisor din casa. Tineti zonele periculoase inchise (debarale, subsoluri), astupati toate gaurile din casa, protejati ghivecele cu flori, nu lasati substante periculoase la indemana si ascundeti obiectele din burete sau cauciuc (sunt favoritele lor si cu siguranta vor mesteca putin din ele).

Necesar

Recipiente pentru hrana si apa.
Hrana (exemplificat mai jos ).
Litiera (simpla sau acoperita).
Asternut pentru litiera – este posibil sa fiti nevoiti sa incercati diferite tipuri de asternut pana gasiti unul satisfacator (atat pentru dumneavoastra, cat si pentru micul patruped). Exista granule din fibre vegetale, diverse tipuri de nisip sau argila ( care formeaza sau nu bulgari ) si silicati ( cu o capacitate foarte mare de absorbtie a lichidelor si mirosurilor neplacute). Noi recomandam folosirea peletelor de lemn sau a ziarelor ( nu emana praf care poate predispune dihorul la afectiuni respiratorii si nu exista riscul sa fie inghitit de micutul blanos).
Lopatica pentru curatarea litierei.
Culcus (dihorii prefera hamacele si cuburile in care dorm simtindu-se in siguranta).
Jucarii – se vor evita jucariile care pot fi rupte si inghitite si cele cu elastic/ sfori.
Cusca ( cu cat mai mare cu atat mai bine si cu bare dure si apropriate printre care dihorul nu
poate evada).
Timp – pentru socializare si joaca.
Rabdare – daca nu stiti deja, o sa aflati de ce…..

In sfarsit, ati ajuns acasa! Orice schimbare de ambient este stresanta pentru animale, iar dihorul nu face exceptie. Daca decideti sa il tineti in cusca pe perioada in care nu il puteti supraveghea, cel mai bine este sa il plasati acolo in prima faza. Lasati-l sa inspecteze culcusul, hamacul, mancarea, apa si jucariile o perioada, dupa care plecati din camera aproximativ o ora, chiar daca cel mic pare foarte fericit si cu chef de joaca.

Mai tarziu, scoteti-l din cusca si lasati-l sa exploreze camera timp de 15-20 minute (nu a venit inca momentul pentru toata casa). In urmatoarele saptamani, mariti treptat spatiul. Dihorul are nevoie de mancare si apa la discretie, deoarece are un metabolism rapid si necesita hrana constanta. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, dihorul poate dezvolta probleme nutritionale, instabilitate metabolica si glicemie variabila. Majoritatea dihorilor folosesc ladita pentru necesitati in interiorul custii. Sunt animale extrem de curate si nu le place sa isi murdareasca asternuturile. Insa, daca dihorul este lasat liber prin casa, atunci ar fi bine sa va inarmati cu rabdare si sa aveti mai multe litiere la indemana. Dihorii isi fac nevoile imediat dupa trezire; va puteti folosi de acest lucru pentru a-l invata la ladita. Nu il pedepsiti daca a ratat totusi! Nu va sti de ce ati facut-o…

Alimentatia

Dihorii sunt CARNIVORI. In totalitate. De aceea, dieta lor trebuie sa contina DOAR proteine animale. Mancarea procesata (mancarea uscata) contine un adaos de carbohidrati si fibre care nu au ce cauta in dieta unui dihor. Sistemul lor digestiv este construit in asa fel incat acestia pot (si trebuie!) sa consume orice parte din animalul-prada: carne, oase, organe, grasime, absolut tot. Dieta dihorilor trebuie sa fie bogata in proteine si grasimi. Dihorii isi iau energia din grasime (20% din meniu)! Carbohidratii nu ofera niciun fel de aport de energie sau nutrienti.

Proteine

Proteinele trebuie obligatoriu sa fie de origine animala. Proteinele vegetale nu pot fi absorbite suficient de corpul lor, si de aceea, apar efecte negative asupra organismului (pietre la rinichi, blanita uscata, piele uscata, gastroenterita, etc.)

Carbohidrati

Nu trebuie sa existe in dieta lor. Absolut deloc. Efectul apare direct in pancreas, deoarece pancreasul este stimulat in asa fel incat produce mai multa insulina, deoarece carbohidratii se metabolizeaza in glucoza. Insulinomul – unul din cele mai frecvente cancere ale dihorilor – tumori pancreatice care cauzeaza o supraproductie de insulina, ceea ce cauzeaza hipoglicemie. Simptomele: lipsa de energie, apetit, slabiciune pe picioarele din spate, scadere in greutate si, mai tarziu, convulsii. Daca nu este tratata, duce la deces. Viata este semnificativ scurtata si calitatea vietii redusa.

Fibre

Dihorii nu au nevoie de fibre. Nu le digera si nu le aduc niciun beneficiu. Rezultatul e doar…diaree.

Recompense

90% (cel putin) din recompensele pentru dihori, chiar si mancarea uscata pentru dihori sunt pe baza de cereale, zahar, fructe -> ZAHAR. Recompense ideale – carne deshidratata, ulei de somon. Unii crescatori ofera si ulei de masline sau cocos, eu nu, deoarece este de origine vegetala. In schimb, orice grasime animala pura este un deliciu pentru ei. Oua crude, de asemenea. Niciun fel de fructe sau legume nu trebuie sa fie date drept recompensa. Chiar daca proprietarul considera ca ii ofera dihorului rar, la ocazii speciale, foarte usor poate deveni un obicei nesanatos. Chiar si in doze foarte mici, se acumuleaza.

Atentie mare, cititi etichetele produselor.

Per total pe zi aproximativ 100-150 grame de carne/dihor mascul. O femela, cam jumatate +/-.

De ce musca un dihor?

Dihorii isi folosesc gura si in alte scopuri decat acela de a manca. Daca priviti cum se joaca bebelusii, veti observa ca acestia se musca, isi mesteca urechile si se trag unul pe celalalt. Dihorita mama isi foloseste gura pentru a pupa, curata si disciplina puiutii atunci cand e nevoie.

Dintii sunt mecanismul primar de aparare. Un dihor va incerca mai intai sa fuga de atacator, apoi fie va tipa, fie isi va folosi glandele perianale, iar in cele din urma va musca! Chiar si cel mai bland dihor se intoarce sa va muste daca l-ati calcat pe labuta sau pe coada.

Dihorii ‘vorbesc’ cu noi folosindu-si gura, evident nu il felul in care suntem noi obisnuiti sa intelegem notiunea de comunicare. In locul unui limbaj auditiv, ei folosesc limbajul corporal. Un dihor musca din cauza durerii, dar poate musca si pentru a capata atentie. Cand sunteti ocupat si animalul vrea sa se joace, este foarte normal sa vina sa va muste de picioare. Este singura parte a corpului la care are acces.

Dar atunci cand musca agresiv, trebuie sa ne punem un semn de intrebare…

Pentru un dihor, o muscatura serioasa este ca si cum ar tipa la dumneavoastra. Orice i-ar trece prin cap in acel moment, cu siguranta este foarte puternic sau important pentru el.

Exista si posibilitatea sa ii fi recompensat chiar acest tip de comportament fara sa va fi dat seama. E o greseala frecventa, mai ales daca nu aveti experienta cu acest gen de animal.

Un dihor poate musca pentru simplul fapt ca NU a fost invatat sa nu muste! Probabil ca nu a fost manipulat cum trebuie de crescator sau in petshop. Un dihor speriat cu siguranta musca! Si, bineinteles, un dihor care a fost traumatizat, abuzat…

Cand aveti un dihor muscacios, ar trebui sa va intrebati urmatoarele:

in ce circumstante musca?
musca atunci cand il iau in brate?
musca atunci cand il tin in brate?
musca atunci cand ne jucam?
musca o anumita persoana sau pe toata lumea?
musca o anumita parte a corpului: degete, maini sau picioare?

Raspunsul la aceste intrebari va va ajuta sa va dati seama de unde porneste problema. Probabil ca dihorul nu este obisnuit sa fie luat in brate si se sperie. Sau poate e orb/surd si trebuie sa va adulmece inainte de a fi ridicat in aer. Daca il mangaiati si vrea sa plece din bratele dumneavoastra, atunci lasati-l sa plece daca va musca. Exact ca si copiii, dihorii adopta un comportament neadecvat mult mai repid decat unul bun.

O greseala frecventa a noilor stapani este aceea de a se juca ‘dur’ cu micutul. La inceput e foarte cute sa vedeti un ghemotoc de blana incercand sa va apuce cu dintisorii, dar mai tarziu o sa va para foarte rau cand doua maxilare cu dinti ascutiti se vor infige in mana dumneavoastra!

Dihorii pot fi foarte sensibili la diferite mirosuri. Anumite parfumuri sau sapunuri pot sa atraga o muscatura chiar si de la cel mai calm dihor. Nicotina este in general provocatoare, pentru ca, dupa cum bine stim, mirosul ramane pe buze, degete etc. Desi unii dihori urasc mirosul de tabac, altii il iubesc! Cremele de maini sau de fata pot sa fie si ele iritante, desi multi dihori le iubesc si ling pielea dupa ce este aplicata o crema uleioasa si frumos mirositoare. Unii dihori reactioneaza agresiv la mirosul de alcool (inclusiv aftershave).

Se pare ca dihorii sunt irezistibil atrasi de picioare, mai ales cele mirositoare. Cu tot dresajul din lumea asta, cateodata nu se pot abtine sa nu muste picioarele, pentru ca in viziunea lor sunt facute sa fie roase!

Dihorul este pui sau adult? Este in mod normal calm si tacut sau agitat si vorbaret? Se joaca putin si apoi se duce la culcare sau e activ cu orele?

Dihorii bebe isi folosesc gura sa exploreze lumea. Si bebelusii au o perioada in cresterea lor in care baga in gura tot ce prind. Puiutii in general nu sunt obisnuiti sa fie manipulati, dar este posibil sa le iasa si dintii si de aceea musca. Daca aveti un dihor adult si bland care incepe brusc sa muste, poate e cazul sa il duceti la veterinar pentru a determina daca este vorba de vreo afectiune medicala. E posibil sa orbeasca, sa aiba vreo tumora sau o rana care ii provoaca durere.

Dihorii uneori uita sa se comporte asa cum sunt invatati atunci cand sunt in frenezia jocului. Ca si oamenii, dihorii au grad de inteligenta diferit: unii stiu ca nu fac bine, dar sunt incapatanati si nu accepta sa fie ‘doborati’ usor, pe cand altii nu stiu mai mult decat atat. Sunt unii dihori care, din cand in cand, isi testeaza autoritatea: in mare parte a timpului sunt ok, dar cateodata mai musca. In acest caz, cel mai bine e sa acceptati aceste mici devieri si sa considerati ca e o parte din farmecul lor.

Daca singurul moment in care interactionati cu dihorul este atunci cand face o nazbatie, atunci fiti sigur ca doar ce l-ati invatat sa se comporte neadecvat, pentru ca astfel primeste ceea ce isi doreste. Recompensati comportamentul frumos, nu cel urat.

Copiii ar trebui obisnuiti cu dihorii cu atentie maxima. O combinatie intre un copil agitat si activ si un dihor la fel de agitat si activ este una nefericita. Sunt copii calmi care se comporta foarte frumos cu animalele. Parintii trebuie sa fie foarte precauti si siguri ca cei mici sunt capabili sa interactioneze corect cu un astfel de animal de companie. Copilul trebuie invatat cum sa se poarte cu un dihor, trebuie supravegheat sau restrictionat chiar, pentru ca nimeni sa nu fie ranit.

Un alt motiv pentru care dihorii musca este acela ca stau inchisi in cusca pentru o perioada prea lunga de timp. Dihorii sunt animale active, inteligente de la natura si invatate de-a lungul timpului de catre oameni sa investigheze, sa caute si sa vaneze. De ce sa ii privam de acest lucru si sa avem niste animale frustrate si nervoase? Daca am inchide un copil intr-un dulap sau am lasa un caine intr-o cusca de transport 24 de ore, ni s-ar parea inuman. Atunci de ce sa nu gandim la fel si in cazul unor animale mai mici? Nu este la fel de crud? Intotdeauna vom recomanda ca dihorul sa fie lasat liber cat se poate de mult! Un dihor tanar si activ este predispus la probleme comportamentale daca sta inchis si plictisit intr-o cusca (jucariile in cusca nu sunt de ajuns!).

Un dihor care realizeaza ca mana dumneavoastra il aseaza in cusca pe care o uraste, acesta o va uri! Muscatul i se pare o reactie normala si de bun simt in acest caz.

Ok, dupa ce am trecut in revista toate situatiile, sper ca v-ati dat seama care este problema dihorului dumneavoastra. Daca va asteptati sa auziti o metoda prin care sa il dezvatati de muscat, aflati ca tocmai ati facut-o! Sunt multe metode si oameni care sunt gata sa va impartaseasca opiniile lor. Trebuie sa o gasiti singur insa pe cea adecvata animalului dumneavoastra. Nu puteti sa opriti un dihor din muscat agresandu-l, deci in niciun caz nu recomandam acest lucru.

Incercati sa rezolvati acest puzzle si sa aflati motivul pentru care musca. Dupa aceea, acest tip de comportament va disparea ca prin farmec. Multa bafta!

Sensibilitatea la lumina

Dihorii sunt animale crepusculare, active in general dimineata si la lasarea serii. In salbaticie, dihorii stau pe timpul zilei ascunsi in vizuine, departe de caldura si lumina solara. Pentru animalul nostru de companie, lucrurile stau putin diferit. Majoritatea stapanilor isi tin dihorii in camere luminoase ziua, iar seara ii supun luminii artificiale din casa.

S-a demonstrat ca expunerea la lumina (naturala sau artificiala) si sterilizarea prematura determina aparitia hiperadrenocorticismului, o boala foarte des intalnita la dihori si potential fatala daca nu este abordata la timp. In USA, dihorul este sterilizat la varsta de 6 saptamani, lucru care afecteaza balanta hormonala in organismul animalului. Din acest motiv, hiperadrenocorticismul apare mult mai frecvent in cazul dihorilor americani decat in cazul celor europeni (in multe state din cauza legislatiei care obliga pet-shop-urile sa ii vanda deja sterilizati).

Lumina excesiva cauzeaza o activitate excesiva a glandelor suprarenale (hiperplazie). Daca nu se intervine asupra expunerii in mediul respectiv, hiperplazia degenereaza in adrenocorticism si chiar cancer. Cu siguranta sunt si alti factori necunoscuti in aceasta ecuatie, insa se pare ca lumina este cel mai important dintre ei.

Stiu ca este nu se exista o solutie usoara pentru aceasta problema, insa este bine sa stim acest aspect si sa incercam sa imbunatatim calitatea vietii animalului nostru. Exista stapani care limiteaza expunerea la lumina artificiala noaptea, tinandu-i in camere intunecate. Astfel se respecta ciclul zi-noapte care este atat de important pentru animalutele noastre.

Sterilizarea dihorilor

Sterilizarea dihorilor este un subiect intens dezbatut atunci cand vine vorba despre sanatatea dihorilor. Pentru a intelege mai bine subiectul, este necesar ca proprietarul de dihor sa fie informat despre ciclul sexual al dihorilor in primul rand.

Dihorii ajung la maturitatea sexuala in jurul varstei de 4-6 luni, ciclul sexual fiind influentat de catre ritmul circadian. In conditii de lumina exclusiv naturala, dihoritele intra in calduri in perioada Martie-Aprilie, ramanand in perioada de estru pentru o perioada variabila de tip (20-25 de saptamani ) pana in Iulie – Septembrie. Ovulatia are loc exclusiv in timpul montei, rareori avand loc altfel. In cazul dihorilor crescuti in casa, aceste date se modifica sub influenta perioadei zilnice de lumina la care sunt expusi, astfel ca perioadele de calduri pot aparea oarecum haotic.

Astfel avem de a face cu o particularitate a biologiei dihorilor de care este foarte important sa se tina seama. Femelele necastrate, o data intrate in calduri nu vor putea ovula pana in momentul in care sunt montate de catre un mascul. Fara a fi indusa ovulatia, femela se va afla in fata unui adevarat “asediu” continuu hormonal, care in timp nu va face altceva decat sa intoxice dihorita si sa provoace o anemie datorata supresiei maduvei osoase hematogene de catre excesul de hormoni estrogeni, afectiune ce este considerata drept urgenta medicala, necesitand transfuzie sangvina si castrare de urgenta.

Cum prevenim acest lucru in cazul dihoritelor ?

Sunt trei metode posibile : imperecherea cu un mascul vasectomizat care nu va rezulta in producerea de embrioni ( lucru cam greu de realizat deoarece majoritatea proprietarilor de masculi nu suporta mirosul pregnant de dihor in perioada de rut ), sterilizarea chirurgicala si sterilizarea chimica.

Ultimile studii din domeniu au aratat ca sterilizarea chimica prin implant hormonal prezinta avantajul fata de sterilizarea chirurgicala clasica prin faptul ca nu predispune dihorul la aparitia hiperadrenocorticismului ( boala ce afecteaza glandele suprarenale ale dihorilor, foarte frecventa). Dezavantajul consta in necesitatea implantarii periodice, implantul avand efect minim 1 an, existand cazuri in care un singur implant a fost valabil si 5 ani.

In cazul masculilor, nu exista recomandare medicala pentru care sa fie realizata sterilizarea, insa mirosul pregnant de mosc din perioada de rut convinge majoritatea proprietarilor de masculi sa isi sterilizeze micul companion. Si in cazul masculilor exista varianta de sterilizare chimica si sterilizare chirurgicala.

Cum prevenim acest lucru in cazul dihoritelor ?

In ultima vreme au existat din ce in ce mai multe cazuri de proprietari care au optat pentru extirparea glandelor perianale pentru a preveni vidarea acestora de catre dihor in momentele in care acesta se simte amenintat sau ii este frica, acestea emanand un miros usor intepator.

Hiperadrenocorticismul si implantul GnRH la dihori

Corpul mamiferelor produce steroizi naturali care sunt esentiali pentru functionarea corecta a organismului. Acesti steroizi se impart in doua grupe:

androgenii, secretati de testicule si ovare, cum ar fi estrogenul, progesteronul si testosteronul. Androgenii sunt importanti pentru dezvoltarea sexuala si reproducere;
corticosteroizii, produsi de cortexul suprarenal. Principalii steroizi suprarenali sunt cortizolul si aldosteronul. Acestia sunt importanti pentru un metabolism sanatos.

S-a descoperit ca suprarenalele produc si ele androgeni, desi in cantitati mici, iar productia de androgeni poate continua si dupa ce animalul este sterilizat, insa nu are relevanta pentru ca animalul nu mai este capabil sa se reproduca. Cu toate acestea, in cazul de boala a glandelor suprarenale la dihorii tinuti ca animale de companie (hiperadrenocorticism), glandele suprarenale incep sa produca androgeni in cantitati mai mari decat ar trebui. Nu se stie exact care sunt motivele pentru care suprarenalele devin superactive – este posibil sa fie contributia mai multor factori. Se stie insa ca, in conditii normale, glandele suprarenale sunt controlate de glanda pituitara, ca parte importanta din sistemul endocrin denumit “Axa HPA”.

Axa HPA

Glandele suprarenale sunt localizate deasupra rinichilor si sunt sub controlul chimic al gladei pituitare, aflata la baza creierului. In schimb, glanda pituitara se afla sub controlul direct al hipotalamusului.

Hipotalamusul elibereaza GhRH (gonadotropina) care merge direct in glanda pituitara. GnRH este eliberat in flux discret si scurt, nu continuu. Ca raspuns, pituitara este stimulata si produce proprii sai hormoni, care sunt denumiti hormonul de stimulare foliculara (FSH) si hormonul luteinizat (LH). Acesti hormoni circula prin sange pana la gonade si stimuleaza cresterea si maturizarea spermei sau ovulului.

Din moment ce suprarenalele produc, desi limitat, androgeni, acestea vor raspunde similar la eliberarea de LH si FSH, marind productia de androgen.

Problema aparitiei acestei boli la dihori se pune atunci cand o mica parte din glandele suprarenale, denumita zona reticularis, incepe sa produca si sa elibereze steroizi in corp. Cea mai corecta metoda de corectie este indepartarea glandei afectate. Partea negativa a acestei interventii este faptul ca organismul este privat in acelasi timp de alti hormoni pe care suprarenalele ii produc, adica cortizolul, aldosteronul si adrenalina. Daca ambele glande trebuie indepartate, abilitatea dihorului de a-si produce hormonii necesari este complet diminuata.

Terapia de inlocuire a hormonilor este necesara pentru recuperarea animalului.

Suprelorinul este o versiune sintetica a GnRH. Este mult mai stabil decat hormonul natural si se degradeaza mai lent in corp. Glanda pituitara se desensibilizeaza si inceteaza productia de LH si FSH. Fara acesti hormoni, glandele suprarenale nu mai produc androgeni, iar dihorul se face bine.

Implantul cu suprelorin este considerat un miracol din acest punct de vedere si am vazut foarte multe cazuri tratate. Timpul de impact este insa diferit: daca la unii dihori, efectele au fost aproape imediate si blanita s-a regenerat complet, in alte cazuri a fost nevoie de 3 luni pentru ca semnele clinice ale bolii sa dispara.

Exista si cazuri in care dihorul sa nu raspunda la tratament, atunci cand glandele suprarenale sunt atat de afectate incat zona reticularis produce androgeni independent de reglarea fluxului de FSH si LH. Daca se intampla asta, suprarenalele produc androgeni chiar si dupa implantul cu suprelorin, insa proprietarul poate incerca alte optiuni, cum ar fi implantul cu Ferretonin (pe baza de melatonina) sau tratamentul cu Lupron. In SUA se recomanda implantarea cu Suprelorin si Ferretonin concomitent, pentru rezultate optime.

Aceasta terapie se face pe parcursul intregii vieti si fiecare implant in parte are utilizare si perioada in care este activ diferita. In SUA, acest implant se face preventiv dupa ce animalul a fost sterilizat.

Echipa ExoticVet Center va multumeste pentru increderea acordata !

LEARN MORE

august 8, 2024

adminCARE

Recomandari de crestere pentru Testoasele de Florida cu tample rosii

Trachemys scripta elegans este una dintre cele mai populare ţestoase de apă dulce ţinute în captivitate. O bandă colorată ce porneşte de la unghiul extern al ochiului şi se extinde peste zona urechii este o caracteristică uşor de evidenţiat, cu o culoare ce poate varia de la roşu la portocaliu sau galben. Denumirea lor în engleză Red-eared slider provine şi de la comportamentul de a aluneca în apă de pe roci sau buşteni. Originare din Statele Unite ale Americii, habitatul lor se întinde din vestul statului Virginia până în nordul statelor Indiana şi Illinois, din vestul şi până în estul statului Georgia, precum şi pe toată suprafaţa Texasului, până în nordul Mexicului.

Un ochi de apă dulce cu multă vegetaţie acvatică este habitatul ideal al acestora. În sălbăticie preferă apele suficient de adânci în care să se scufunde (până la 60 de cm adâncime) şi pot fi adesea observate stând la soare pe obiecte plutitoare.

Tineretul este vândut în magazinele de profil în ciuda faptului ca FDA a interzis comercializarea exemplarelor mai mici de 12 cm lungime. Ţestoasele nou eclozate au nevoi speciale ce impun menţinerea anumitor niveluri calitative ale parametrilor apei precum şi sufiecientă căldură pentru a supravieţui.

Exemplarele adulte pot atinge până la 30 de cm lungime, necesitând un spaţiu foarte generos de mişcare şi echipamente de filtrare a apei profesionale. Sunt animale ce pot aduce multe satisfacţii, dar care necesită atenţie şi implicare din partea proprietarilor.

Intotdeauna

Duceti noua achizitie la un medic veterinar pentru consult general si examen al fecalelor (coproparazitologic);
Hranirea este indicat sa o faceti intr-un recipient diferit fata de cel in care tineti testoasa;
Mentineti apa curata cu ajutorul unui filtru si prin schimbarea saptamanala a apei;
Mentineti caldura din mediu cu ajutorul unui bec de incalzire si incalzitor al apei;
Permiteti expunerea pe parcursul zilei la spectru UV, lumina UVA incurajeaza un comportament natural, pe cand cea UVB ajuta la mentinerea sanatatii testoasei;
Oferiti 12-14 ore de lumina UV in timpul primaverii si verii pentru stimularea fotoperioadei naturale;
Oferiti 10-12 ore de lumina UV pe parcursul toamnei si a iernii.

Amenajarea habitatului:

Acvariul ar trebui sa aiba o capacitate de 40-80 L pentru tineret si pana la 240-500 L pentru adulte;
Mentineti nivelul apei la 15 cm sub marginea acvariului pentru a preveni evadarea animalului.;
Asigurati partea superioara impotriva altor animale;
Includeti o zona de uscat unde testoasa sa se poate urca si sta la caldura;
Sa fie usor de curatat, un filtru bun va ajuta in acest sens;
Mentineti o temperatura optima atat a apei (24-30°C – limita de jos pentru adulte, limita superioara pentru tineret) cat si a zonei de uscat (24°C pana la 29.5-32° C in zona de incalzire).

Este bine sa evitati:

Recipientele mici, din plastic sub forma de insula;
Temperatura apei mai jos de 24°C;
Lipsa unei zone de uscat si de “bronzat”;
Hranirea exclusiv cu creveti (gamarus) si carne liofilizata (inima de vita);
Accesul altor animale – caini, pisici etc;
Apa murdara;
Pietris sau alt tip de substrat cu o granulatie mai mica decat capul testoasei pentru a evita ingestia acestuia;
Nivelul apei si a zonei de uscat sa fie prea aproape de marginea acvariul astfel incat testoasa sa evadeze, dar si o cantitate prea mica de apa

Cele mai frecvente probleme ale Testoaselor de Florida cu tample rosii:

Boala septicemica cutaneo-ulcerativa (SCUD / Septicemic cutaneous ulcerative disease) cunoscuta si ca putregaiul carapacei, manifestata prin colorarea rosiatica a pielii si a plastronului;
Carapace moale, crestere inadecvata, “cocosarea” carapacei secundar “Metabolic bone disease” sau a unor carente nutritionale;
Dysecdysis – remanenta straturilor cornoase/keratinizate pe carapace;
Depozite la nivelul carapacei consecutive depunerii de alge sau a calitatii proaste a apei in care este tinuta testoasa;
Ochi umflati sau inchisi (hipovitaminoza A);
Infectii respiratorii (animalul tinde sa inghita aer, mentine gatul intins, elimina bule pe la nivelul narinelor);
Abcese auriculare;
Inot in cerc sau eratic, probleme de flotatie, mers neregulat;
Prolaps cloacal (cloaca, colon, vezica sau uter) – trebuie diferentiat de prolabarea penisului la mascul;
Retentia de oua (distocie);
Paraziti;
Anorexie (semn al mai multor patologii);
Diaree;
Ingestia de corpuri straine ce duc la obstructie intestinala sau ileus;
Traumatisme consecutive fracturilor de carapace, muscaturi etc.

La ce sa va asteptati din partea testoasei dumneavoastra:

Testoasele de Florida cu tample rosii sunt animale atractive, inteligente si fascinante, care interactioneaza cu proprietarii in moduri prietenoase si captivante. Deoarece au nevoi speciale, acestea solicita dedicare si cunoasterea caracteristicilor unui habitat semiacvatic optim.

Detineti un mascul sau o femela?

Exemplarele juvenile pot fi dificil de sexat. Sexarea la adulti se face pe baza aparentelor exterioare si ale comportamentului. In comparatie cu femelele, masculii au ghearele membrelor anterioare mai lungi (folosite in timpul rutului), o coada mai lunga, cu o distanta mai mare de la baza corpului pana la cloaca, coada este mai groasa la baza si in general au dimensiuni mai mici ale corpului si carapacei.

Cu ce ar trebui sa va hraniti testoasa?

In salbaticie Testoasele cu tample rosii sunt omnivore, juvenilii totusi sunt preponderent carnivori si devin mai vegetarieni pe masura ce se maturizeaza. Pana la 40% din hrana juvenililor ar trebui sa fie reprezentata de proteine. Hrana vegetala, sub forma de verdeturi maruntite sau mix de legume tocate marunt, poate fi oferita o data pe saptamana, dar ar putea fi refuzata pana la cresterea individului.

Pentru adulti 25-50% din hrana oferita poate fi reprezentata de peletele si proteinele de origine animala gasite in comert. Sursa de proteine este reprezentata de rame, mealworms, pesti uscati sau guppie. Alte tipuri de carne ar trebui oferite crude, in acestea putand sa inglobati complexele vitaminice. Restul de 50-75% ar trebui sa fie reprezentate de vegetale tocate, precum kale, salata Romaine, salata rosie, papadie, patrunjel, salata verde, zucchini/dovlecel, cartof dulce, morcov ras, dovleac ras si mix de legume congelate oferite dupa decongelare. Plantele acvatice (lintita, nufar, alte plante plutitoare) ar putea constitui un supliment sanatos in dieta testoasei. Fructele ar trebui oferite doar ca niste recompense rare. Oferirea unui complex de vitamine de sinteza (formele comerciale) este indicat sa o faceti in urma recomandarii unui medic veterinar pentru a evita intoxicatiile.

Puii nou eclozati si juvenilii trebuie sa fie hraniti in fiecare zi, dar nu mai mult decat pot consuma in 15 minute pentru a evita contaminarea apei. Adultii pot fi hraniti la fiecare 2-3 zile. Agitatia, chiar agresivitatea in momentul hranirii este un comportament natural pentru Testoasele cu tample rosii, acesta insa trebuie ignorat pentru a evita suprahranirea.

Acvariul

Volumul minim pentru indivizii nou eclozati ar trebui sa fie de 40-80 litri, cate 4 litri pentru fiecare 2.5 cm de carapace. Ca regula generala, adancimea apei ar trebui sa fie de 2 ori grosimea carapacei testoasei, astfel incat aceasta sa nu se inece in cazul intoarcerii si blocarii pe spate. De asemeni, trebuie sa asigurati minim 15 cm de la suprafata apei pana la marginea acvariului, Testoasele fiind maestre in catarat si evadare.

Calitatea apei si filtrarea

Testoasele de Florida sunt mancatoare veroce, astfel ca apa se va murdari rapid datorita comportamentului de hranire, dar si a cantitatii de fecale produse. Este util sa folositi un alt recipient pentru hranire. Spre deosebire de alte vietati acvatice, Testoasele elimina cantitati mari de dejectii; de aceea asigurarea unui sistem de filtrare bun si un program regulat de schimbare a apei sunt esentiale in managementul calitatii. Schimburile de apa pot fi partiale sau totale, in functie de calitatea aparatului de filtrare.

Zonele de incalzire

Rampele de uscat, plasate la nivelul apei trebuie sa fie sub o sursa de caldura care sa asigure temperaturi de 32-35°C. Aceste zone de uscat pot fi fabricate din materiale din plastic sau pot fi construite din pietre si caramizi potrivite ca marime si compozitie, asigurandu-va ca nu exista riscul “prabusirii” in acvariu.

Ce va examina medicul veterinar la un consult general?

Testoasa sa fie vioaie, alerta si curioasa;
Ochii sa fie deschisi, clari si simetrici;
Narile libere de secretii sau bule;
Capul sa prezinte o forma simetrica, fara umflaturi;
Un raspuns puternic de retractie a membrelor atunci cand acestea sunt intinse;
Musculatura membrelor sa fie bine dezvoltata;
Flotatie simetrica, in echilibru atunci cand testoasa inoata sau pluteste;
Membrele si coada sa fie lipsite de umflaturi sau ulceratii;
Carapacea sa fie dura si simetrica, fara leziuni, ulceratii sau cu forma piramidala;

Statistici vitale:

Lungimea corpului: femele 25-30 cm, masculi 18-23 cm;
Speranta de viata: 15-25+ ani;
Dimensiunea la varsta maturitatii sexuale: femele 13 cm la 3-5 ani, masculi 10 cm la 2-4 ani.

Atentie!
Majoritatea, daca nu toate reptilele sunt rezervor de Salmonella spp. la nivelul tractului digestiv, bacteriile fiind eliminate intermitent sau constant in materiile lor fecale, de aceea nu sunt companioni potriviti pentru copiii foarte mici sau cei cu un sistem imunitar compromis. Regulile stricte de igiena trebuie respectate in cazul manipularii reptilelor, inclusiv a Testoaselor de Florida cu tample rosii.

LEARN MORE

august 8, 2024

adminACTIVES

Recomandari pentru un Piton Regal sanatos

Pitonii regali pot fi considerati companioni cu durata lunga de viata atunci cand atentia pentru conditiile de crestere este luata in serios, in special temperatura si umiditatea. Vizitele regulate la medicul veterinar in vederea consultului general si a examenelor coproparazitologice, precum si la observarea precoce a diverselor probleme vor asigura longevitatea si bunastarea companionului dumneavoastra.

Pitonul Regal

Sau Pitonul bila (Python regius) este un sarpe de dimensiuni mici, atractiv si bland, ce provine din vestul si centrul vestic al Africii. Acesti pitoni nocturni prefera zonele mixte de vegetatie si copaci (savana) ca habitat.

Pe parcursul zilei prefera sa se ascunda in scorburi sau vizuinele rozatoarelor. In captivitate, acest comportament secretos este manifestat in accesoriile destinate ascunderii. Atunci cand se simt incoltiti, se incolacesc ca intr-o bila, de unde si denumirea sarpelui.

Pitonii regali din salbaticie sunt considerati o specie in pericol datorita distructiei habitatului dar si a colectionarilor de animale, de piei de sarpe sau pentru consum. Pentru exportul in afara Africii este nevoie de acte speciale.

La ce sa te astepti de la Pitonul tau regal:

Serpii nu reactioneaza fata de stapani precum cainii sau pisicile, in general preferand sa fie lasati singuri, iar Pitonii regali sunt exemplare extrem de timide. Deoarece sunt de dimensiuni mici si docili par sa fie o optiune potrivita pentru incepatori, cu toate acestea, proprietarii trebuie sa se astepte la un apetit capricios, paraziti si alte probleme secundare de sanatate, de aceea este indicat sa achizitioneze exemplare eclozate si crescute in captivitate, cu un apetit constant, dovedit. Un sarpe speriat ar putea misca din coada frenetic, sa sasaie sau chiar sa muste.

Detineti un mascul sau o femela?

Pitonii regali sunt dificil de sexat. De obicei masculii au coada mai groasa iar apendicii anali sunt mai curbati. Pentru determinarea sexului se utilizeaza o sonda special conceputa.

Cu ce si cand sa va hraniti Pitonul regal?

Pitonii regali se hranesc noaptea, odata la 7-10 zile in primii 2-3 ani, apoi odata la 2 saptamani. O hrana potrivita ca marime este indicat a fi oferita la fiecare masa – nu mai mare decat diametrul corpului la mijlocul lungimii sarpelui. Pitonii regali sunt serpi constrictori, aceasta inseamna ca se incolacesc in jurul prazii pentru a o sufoca. Hrana tranchilizata sau eutanasiata in prealabil (congelata si decongelata) este indicat a fi oferita pentru a preveni vatamarea sarpelui.

Soarecii tineri sunt optiunea ideala pentru inceput, marind gradual dimensiunea acestora pana la soarecii adulti. Pe masura ce creste sarpele, soriceii pot fi inlocuiti cu sobolani mici.

Frecventa cu care va defeca depinde de cantitatea de hrana primita si varsta sarpelui, dar nu ar trebui sa fie mai rar de 1-2 defecari lunare.

Recomandari pentru amenajarea terariului:

Terariul trebuie sa fie bine inchis pentru a preveni evadarea, de dimensiuni potrivite pentru dimensiunea companionului. Indivizii nou eclozati au nevoie de dimensiuni de 50×25 cm, tineretul 60×30 cm, iar adultii de 90×30 cm ale terariului. Lungimea minima a acestuia reprezinta cel putin 2/3 din lungimea sarpelui. Un terariu potrivit este unul special creat pentru tinerea serpilor, care include un plafon fix sau cu balamale. Cate o zona intunecata in ambele capete ale terariului (zona calda si zona rece) in care sarpele sa se ascunda la nivelul asternutului sunt necesare, astfel incat acesta sa nu fie nevoit sa aleaga intre caldura si siguranta. Deoarece pitonii regali sunt vietati nocturne, sursa de lumina UVB nu este necesara.

Serpii nu sunt animale sociabile, de aceea nu este indicat sa tineti mai multe exemplare impreuna deoarece s-ar putea sa provocati mai mult stres.

Temperatura si umiditatea: O temperatura potrivita este chiar mai importanta decat aspectul terariului pentru a mentine bunastarea sarpelui. Temperatura camerei nu reprezinta temperatura optima pentru procesul de digestie si sanatatea serpilor. Caldura poate fi asigurata cu ajutorul “heating padurilor” sau a becurilor incandescente fara a oferi acces direct sarpelui la acestea. Unul dintre capetele terariului trebuie sa asigure temperaturi mai mari, pentru “basking” (incalzire) – 27-29°C, chiar 32- 33°C, in timp ce capatul opus va reprezenta zona rece cu temperaturi care sa nu scada sub 24°C.

Umiditatea potrivita va ajuta la naparliri corespunzatoare. Desi umiditatea optima ar trebui sa fie mentinuta intre 60 si 80% aceasta este greu de realizat, in special in zilele secetoase sau uscate. Alternativa este sa asigurati o cutie pentru naparlire (o cutie de tip caserola inchisa cu capetele opuse gaurite). Muschi de tip Sphagnum umezit sau prosoape de hartie umezite, plasate in cutia de naparlire vor fi o sursa suplimentara pentru mentinerea umiditatii. Serpii tineri ar trebui sa naparleasca odata la 4-6 saptamani, in timp ce adultii naparlesc de cateva ori pe an.

Ce va urmari medicul veterinar la examenul clinic:

Piele integra, ferma si lipsita de remanente in urma naparlirii;

Activ si atent la mediul inconjurator;

Zona de ventilare curata Nari lipsite de bule sau secretii;

Limba care sa cerceteze imprejurimile in timpul manipularii sarpelui;

Ochi limpezi;

Forma corpului sa fie rotunda si nu triunghiulara;

Strangere ferma, dar blanda a mainii pe parcursul consultului.

Statistici vitale:

Lungime la maturitate 90 – 120 cm;
Greutatea corporala depinde de varsta si lungimea animalului;
Atingerea maturitatii sexuale la 3-5 ani;
Speranta maxima de viata 30-40 de ani;
Speranta de viata in captivitate 20-30 de ani.

Atentie!
Majoritatea, daca nu toate reptilele sunt rezervor de Salmonella spp. la nivelul tractului digestiv, bacteriile fiind eliminate intermitent sau constant in materiile lor fecale, de aceea nu sunt companioni potriviti pentru copiii foarte mici sau cei cu un sistem imunitar compromis. Regulile stricte de igiena trebuie respectate in cazul manipularii reptilelor, inclusiv a Pitonilor regali.

LEARN MORE

PROGRAMEAZA-TE

PROGRAMEAZA-TE

Etichetă: pets

Echipa Exotic Vet Center va multumeste pentru increderea acordata !

Iarba sau fanul pentru iepurii domestici

Echipa ExoticVet va multumeste pentru increderea acordata!

Schema interventiilor profilactice

Echipa ExoticVet va multumeste pentru increderea acordata!

Putina istorie...

Inlocuiti semintele cu pelete

Nevoile nutritive ale unui papagal

Nisip, pietricele si alte granule

Ce nu poate manca pasarica mea?

La ce alimente trebuie sa acord mai multa atentie?

Trecerea la hrana peletata

De ce un specialist din Departamentul Pasari si Animale Exotice nu are preferinte pentru o anumita marca de mancare?

Program de tranzitie de la seminte la peleti

Program de „recrutare”:

Cand trebuie sa contactati de urgenta medicul veterinar?

Exemple de hrana peletata:

Nu lasati papagalul sa roada obiecte casnice

Plumbul

Zinc

Tutunul si marijoana

Plante comune

Alte materiale toxice

Evitati fumurile toxice

Polytetrafluoroethylene (PTFE)

Fumul

Alte toxine aerogene

Atentie la mancarea pentru oameni

Folositi jucarii sigure

Atentie sporita daca pasarea este libera in casa

Pentru mai multe informatii

AAV: Seteaza standardul in ingrijirea pasarilor inca din 1980

Enrichment-ul social

Enrichment-ul social

Terapia ocupationala

Enrichement-ul fizic

Enrichement-ul senzorial

Foraging-ul

Echipa ExoticVet Center va multumeste pentru increderea acordata !

Necesar

Alimentatia

Proteine

Carbohidrati

Fibre

Recompense

De ce musca un dihor?

Sensibilitatea la lumina

Sterilizarea dihorilor

Cum prevenim acest lucru in cazul dihoritelor ?

Cum prevenim acest lucru in cazul dihoritelor ?

Hiperadrenocorticismul si implantul GnRH la dihori

Axa HPA

Echipa ExoticVet Center va multumeste pentru increderea acordata !

Intotdeauna

Amenajarea habitatului:

Este bine sa evitati:

Cele mai frecvente probleme ale Testoaselor de Florida cu tample rosii:

La ce sa va asteptati din partea testoasei dumneavoastra:

Detineti un mascul sau o femela?

Cu ce ar trebui sa va hraniti testoasa?

Acvariul

Calitatea apei si filtrarea

Zonele de incalzire

Ce va examina medicul veterinar la un consult general?

Statistici vitale:

Pitonul Regal

La ce sa te astepti de la Pitonul tau regal:

Detineti un mascul sau o femela?

Cu ce si cand sa va hraniti Pitonul regal?

Recomandari pentru amenajarea terariului:

Ce va urmari medicul veterinar la examenul clinic:

Statistici vitale:

+40 371 396 842

Adresa

Gallerie